bogdanets' blog

omu nostru si-a dezvoltat o noua pasiune pentru sportul cu bolizi fiorosi, visa in fiecare zi la mihai leu, titi aur, eugen ionescu-cristea, dorin motoc, etc visa viteza in coasta, macadam, speciale, pit stopuri etc. pentru a-si indeplini visul era necesar ca sa obtina permisul de conducere, asa ca s-a apucat sa invete. invatand si-a dat seama ca a facut o pasiune si pentru scheme grafice cu intersectii, scheme cu politistu care ridica un brat sau care face semnal cu bastonul luminos, intrebari care ii pun in incurcatura chiar si pe profesionisti privind remorca sau greutatea pe osie, in acelasi timp a luat la buchisit singurele carti “cu greutate” existente in acea perioada: manualul de depanare dacia 1300 cu motor francez si manualul de reparatii pentru mobra si hoinar. la scoala de soferi a fost invatacelu lu’ unu nea petre care era cunoscut peste tot chiar si pe la el la bloc ca mare atotstiutor in ale masinilor (tipu ala de maistru incruntat, cu manutele grasute si murdate de negreala, murdar pe la bot pt ca a suflat in jigler, si care se uita urat la tine si te cearta de zece oricu celebra: - ce i-ai facut bai copile?… iar ai mers cu ea ca nebunu!...) in timpul cursurilor din poligon omu nostru a fost felicitat de toti indrumatorii pentru realele “skill”-uri care ieseau la iveala dupa orele petrecute in cockpitul daciei 1310. dupa 2 luni de training asiduu, cu rugaminti la diferiti prieteni de-ai lu nea petre sa faca ore in plus, cu toate chestionarele facute perfect chiar de doua ori, cartea cu cele 1000 de intrebari era rupta la colturi de cat de “muncita” era, a venit vremea examenului:
rezultatul – a picat examenul!!!
ce s-a intamplat?
la proba din poligon, a facut un traseu excelent si a scos un timp record, a fost chiar felicitat de maiorul care supraveghea executarea misiunii ofiterilor de politie in cadrul examenului auto cu soferii civili, indemnandu-l ca dupa terminarea tuturor probelor sa se inscrie la examenul pentru soferi de coloane oficiale. apoi a urmat dezastrul… examenul de traseu – pe toata ruta s-a comportat exemplar politistul felicitandu-l de nenumarate ori pentru alegerile facute in trafic si chiar in discutiile pe care le-a avut cu ofiterul i-a sugerat cateva posibilile schimbari pentru fluidizarea traficului in anumite zone si chiar amplasarea de noi treceri de pietoni in dreptul pietei sudului. aproape de finalizarea examinarii politistul l-a indemnat sa “ o calce” iar la o curba luata mai in ac de par organul a zburat din masina. s-a salvat pt ca a reusit sa se prinda de bara de deasupra masinii de care statea agatata sigla galbena cu specificatia “scoala”. martorii spun ca din cauza vitezei ,politistul, falfaia ca drapelul.
pacat totusi ca la examenul scris a luat la grila 27 de puncte din 26 posibile (1 punct i-a fost acordat numai lui special pentru caligrafie).

de Eugen Barbu


Toamna, Dunărea venise aspra şi muradară, cărând vite umflate şi murdării dinspre Viana. În sălcii se înstăpânise galbenul şi vântul despuiase apoi toată frunza, cărând-o leneş spre mare, ca pe un gunoi de aur. Pragurile de iarbă înlemniseră şi paserile plecau în cârduri. La amurg, fugarul, unul Ioachim, tâlhar de codru, ce belise doi boieri cu muieri cu tot la o petrecere, nemaiputând să-i sufere pentru viclenia lor îndelungată, auzea nechezatul cailor de pe celălalt ţărm.
Omul nu aprindea focul de frica poterelor, mânca papură şi peşti cruzi, parcă uitase să vorbescă şi urla uneori ca lupii, dimineaţa, să-şi sperie somnul. Sta de opt ani pe o limbă de pământ, sub un acoperiş prăbuşit iarna sub povara zăpezilor şi iar ridicat primăvara de doi crăcani de plop bătrân, scoşi şi ei din bolboroseala Dunării. Să nu fi fost toaca de la schitiul Ostrov, bătând noapte de noapteceasurile de slujbă, Iachim ar fi înnebunit. Toaca şi clopotele rare, cu zvonul lor de aramăla premăririle cele mari...
În unele nopţi limpezi, când sta vântul şi totul se vedea până în fundul lumii, zidurile schitului de maici creşteau în văpaia lunii, drept în mijlocul apei, de ziceai că au sosit turcii cu galioanele lor de fildeş de la Stambul. Atunci, deasupra locurilor se înălţau fumuri verzi şi se auzeau nemaipomenite şi dulci voci muiereşti cântând spre slava lui Dumnezeu.
Rumânul visa mămăligi galbene şi fierbinţi, colaci crescând cât o masă de calici şi un cazan clocotitor cu laptele în spumă, iabraş şi şuierând ca vinul. Îşi aducea aminte de vechi ospeţe şi lua o gură de pământ, mestecând lacom.
După aia, începură ploile. Pe ţărmul celălalt, departe, ciobanii îşi strigau de fircă câinii, putrezind lângă oi, cătând la ceaţa oarbă din jur. Era vremea când tâlharul scodolea în jur cu o plută, scobită cu un cosor, hrană pentru iarnă.
Plouă săptămâni în şir, de-ai fi zis că-i potopul. Prin văzduh nu mai trecea nici un suflet. Tăcere de moarte şi spaimă. Fluviul prevestea ceva cu glasul lui şuierător de la adâncuri.
Înaintea viscolului, de trecuse Brumărelul, cerul se albăstri, înalt şi părăsit, căpătând pe la chindie nişte oase albe, înţepenite ca un schelet. Malurile de pământ se mâncau încet, apa fura îndărătnic din ţărm. Numai dincolo, dealurile rămâneau nemişcate, albe şi înalte. Deasupra se ridica pravul, purtat de curent ca nişte voaluri de mirese. La schit clopotele băteau a mort. Acum şi-n primăvarămoartea îşi aduna humzetul ei negru.
Ciobanii se închinau spre răsărit, cu faţa la soare. După aceea se întorceau spre fluviu şi i se închinau şi lui, dar el trecea rece, cu peştii şi vietăţile sale de dedesupt.
În decembrie, îngheţul căzu aprig după un spic de zăpadă şi zidi Dunăreîn tăcere şi moarte. Iarba rămasă sta ţeapănă ca nuiaua. De sus nu mai cădea nici lumină. În tăcerea înspăimântătoare, Ioachim aştepta şi el, se mira ce.
Trecu o iarnă cu zăpadă puţină. Mai devreme decât se aştepta, tâlharul auzi cum crapă lacătele de sub dulama de piatră a Dunării. Totul începu într-o noapte când inima fluviului se rupse cu mare zgomot, de ziceai că s-au prabuşit munţii. Dimineaţa dinspre apus se auziră tropote înfundate, ceva se înghesuia încoace, nişte trupuri mari şi grele, apoi, la vale, se iviră spinări uriaşe, albe izbindu-se şi încălecându-se. Tot ce stătuse încremenit crăpa şi scrâşnea. Ieşise soarele vesel şi din copci sărea peştele nerăbdător să-l prinzi cu mâna de bezmetic ce era.
Ioachim sta gata să lepede sarica murdară şi roasă, privind la amorţeala timpului. Urzeala lui Prier, cu dulceaţa ei nesfărşită se apropia. Două săptămâni şi mai bine, fiarele apei se rostogoliră, certându-se, rupând ţărmul şi ducând stânele spre mare, cu ciobani cu tot. Ânecaţii strigau spre tovarăşii rămaşi cu glasul lor bolovănos şi bărbătesc, dar aceştia nu se mişcau, ştiind ce puternică e Dunărea. Morţii dispăreau în ceaţă, ca şi când ar fi trecut într-o curte vecină unde-i aştepta liniştea şi cei duşi înainte.
La începutul lui Florar, după ce apa cărase tot ce strânsese iarna, Ioachim văzuse şi o biserică cu sfinţi de ipsos, risipiţi odată cu altarul şi naosul. Dunărea înflorise de icoane şi de strane de lemn de chiparis, care cântau înecate. Alţi ani ea adusese chiar şi o moară cu aripi, cai umflaţi , poduri şi magazii cu acoperişuri de şiţă.
Într-o astfel de dimineaţă, când clocotul cântător al valurilor se mai liniştise şi apa se albăstrea nemilos sub cerul palid, tâlharul stă lângă buza lui de pământ şi privea în susul apei. N-avea ce face, fluiera. Ciobanii de pe ţărmul celălalt pieiseră, ori plecaţi în munte cu oile, ori fugind dinaintea duşmanului. Soarele ardea răzbunător. Ziua, ca lacrima. dinspre Turnu nu se zărea niciun caiac. EWra linişte, ca înaintea unui foc mare. Spinarea puternică a Dunării se pustiise. Pământul mustea, de iarba nărăvaşă şi verde.
Numai că, iată, pe la nămiaz, se ivi iar ceva, parc-ar fi fost daruri, parcă apele aduceau un Răstignit sau vreo sfântă de Regină, cu braţele adunate pe piept. Ioachim sări şi se uită mai bine.
Întâi a trecut o fată înecată, cu obrazul de porţelan, tânără ca paiul, prefirat de apă, cu buze aprinse neumflată, cu ochi dulci-albaştri privind spre cerul neîndurat.O ducea Dunărea repede, repede.
Tâlharul şi-a dat una cu palma peste ceafă a mirare. Şi numai ce iar s-a ivit o făptură, şi alta, şi alta. Nouăsprezece numărate, moarte, numa-n cămăşi albe de inişor, neplânse şi neîncercate, toate frumoase ca zânele, cu ţâţele abia înmugurite. Veşmintele lor spuneau că fuseseră fecioare.
Dăduse vrăjmaşul în ţară şi maicile de la schitul Ostrovului nu vruseseră să cadă în robie.
Pe ultima, cea mai frumoasă, o mireasă trupeşă, cu părul de-i ajungea până la glezne, Ioachim, tâlharul şi nebunul, fugit de atâţia ani din lume, a tras-o la mal şi-a trăit cu ea câteva zile, până n-a început să putrezeasca.

dragii nostrii,
am facut vinul la tara
totul a inceput cu povestea vinului
–soiul, nobletea; culoarea de la alb-verzui pana la rosu inchis asemeni sangelui de taur, apoi buchetul, parfumul de la fructele parguite de toamna pana la cele mai picante arome ale orientului.
-procesul facerii, glumele tip: avem nevoie de trei tatoase care sa joace sarba cu picioarele goale peste bobabele prinse inca in ciorchine, stropind in laturi si nimeni nu se va supara
-mustul – are rolul lui, trebuie sorbit din pumn ca sa aibe vinu noroc la fierbere si sa indeparteze putregaiu
-pastrama – berbecut sau oaie , trebuie sa fie neaparat picanta si sa fie pusa pe plita incinsa , sa sfaraie de bucurie ca la masa e alaturi mustu rosu cel spumos
-tuica fiarta bauta inainte de inceperea zdrobitului- ca sa mearga bine celui ce face vinu si terminand in zori cu berea gheata tinuta afara.
asta este povestea…
am ajuns la tara… ne-am oprit sa bem o cafea intr-o carciuma uitata de dumnezeu acolo, cred, de pe vremea lui carol. carciuma este vis-à-vis de gara, o gara de munte de unde pleaca dimineata taietorii de lemne spre codrii intunecati si de unde vin dup-amiaza femeile cu cosuri pline cu una-alta, ce s-o mai gasi pe la targul din valeni. in carciuma fum de-l tai cu cutitu, daca n-ai cutit sa-l tai cu ce-oi vrea tot nu vezi nimic. La tejghea o carciumareasa, cu paru ros – permanent, ea respira “aerul” ala de acolo vanturat de trei palete ale ventilatorului din tavan. ce sa fie? spuse ea cu un sictir in glas si cu coatele pe tejgheaua umeda si otetita. trei cafele si o apa. alaturi de masa noastra sunt trei persoane : una bucata babuta cu sal verde legat la gat, barbasu’ care trage nervos dintr-un carpati si fie-sau, un holtei cu mustata moale geaca de blugi si palarie verde – ei sorb in tacere fiecare cuvant a lui dan diaconescu cand prezinta inmormantarea lui dolanescu (emisiunea in reluare), noi sorbim in tacere cafeaua.
bem cafeaua si mergem sa descarcam strugurii din masini. in timpul descarcarii isi fac aparitia 3 (trei) taranusi – rude dornici nevoie mare sa ne ajute.
-la cat strugure e ici sa numa din boasca mai faceti un butoi de vin! daa si e vin bunnn, auzi, auzi …da cu sacii ce faceti?!
-nimic!
-nimic?! ca am nevoie de niste saci, io tre sa iau varza de la socra-miu din gradina… si daca..ma gandeam…
cand incepe facutu vinului taranusii isi dau cu parerea ( sunt maestrii la asa ceva) asemeni vecinilor de la bloc care se inghesuie sub capota daciei si ca niste adevarati experti iti sugereaza: e de la jigler, noo e de la delcou, va spun eu ca am mai patit e de la tacheti! – astia la fel: dom-le mai intai zdrobesti tot si ii bagi in butoi si lasi acolo mustu o saptamana, altu – ce saptamana ma! pana maine e gata si il bagi in butoi! apoi problema fierberii:
-asta fierbe un pic nu mult..
-pai pana la craciun am inteles ca e gata…
-de craciun e gata baut (rade taranusu)
-la jumatea lu’ noiembrie e gata
este jumatatea lui noiembrie, vinu inca fierbe…
-dupa ce fierbe il tragi si ii pui tuica
!!!(tuica-n vin?!?)
incepe zdrobirea strugurilor – ce mai ramane nezdrobit ii zdrobim cu mana (deh zdrobitoru facut de taranus la el in atelier). taranusii curiosi de ce sa ii zdrobim cu mana? ete asa… c-asa vreau io!!!
bagat strugurii in teasc. teascul l-am primit tot de la unu din taranusi – taranusu iti da teascu murdar de zeama de struguri, pamant, praf, mucegai si putregai…dar dupa folosinta lui il vrea curat…ca de… asa ti l-a dat si el tie.
-de ce trageti mustu prin sita? ete asa… c-asa vreau io!!!
-pai o sa stati pana dimineata!
-asa, si?!?
intre timp am pus grataru... pastrama, must, bere… au mancat taranusii tot ne-au lasat asemeni cantecului popular “cu dejtu –n gura”.
la ora 4 noaptea au plecat “rudele” , manacti, bauti, cu 2-3 litri de must…si sugarandu-ne ca in cazul in care nu avem gaini, porci…etc la bucuresti sa aruncam boasca ca nu e buna la nimic
la ora 6 dimineata am terminat treaba. Franti, morti si nervosi.
La 6. 30 apare un taranus.
-M-am gandit mai bine… as avea nevoie de boasca, eu mai fac o tuica, mai pun apa si zahar peste ea mai iese d-un vin…
dupa un somn lung am plecat la bucuresti…
Dupa o luna…
am ajuns tot acolo… am fost invitati sa bem “tulburelu” lor. acru mon cher. ne-am simtit ca englezu de la aeroport care le-a sugerat prietenilor romani : next time when I come back, please don’t give me same wine “otet”.
tulburelul nostru… cel rosu – dulce si puternic ca un cal naravas (dupa 3 pahare te pune la pamant), cel alb avea culoarea galben auriu- parfumat si sec, cel roze – culoarea grapefruit-ului roz, miros tare si foarte foarte parfumat.
la anu’ ne gandim sa-l bagam pe piata… avem si eticheta (PAJISTEA BUJORULUI – asta pt cei care au vazut secretul lui bachus).

de Tudor Musatescu



veti stii despre mine ca de cand am fost adus sunt bine sanatos si o duc foarte bine cu ocna, ducand o viata foarte frumoasa si avand de toate, casa, masa si imbracaminte, toate fiind foarte frumoase si in cantitate de prisos. eu mam obisnuit foarte frumos cu viata de aici astfel ca- cu ajutorul lui dumnezeu- mai am patru ani si trei luni ca mia scazut si preventia, iar noi cei de la pasional si minori, fiind foarte bine tratati, traga nadejdea a nu muri inainte de a ma intoarce acasa, unde doresc sa va gasesc in cea mai frumoasa viata si sanatate, atat pe dv. cat si pe toti ai nostrii, afara de nea gligore al tatii vetii care a fost martor mincinos la procest si pe care - cu ajutorul lui dumnezeu - am sa-l cotonogesc in bataie.
pe la noi prin curte este timp foarte frumos si de doua saptamani de cand m-a adus, ploua si este noroi dar noi acum ne stergem pe picioare cand intram in casa astfel ca totul este foarte bine si frumos.
cu munca de aici eu mam obisnuit foarte frumos numai la inceput imi cam facea sete ocna dar m-a invatat nea costica recidivistu, un om foarte cumsecade de aici, care este acum a doua oara tot pentru omor, sa ling sare ca vaca si atunci imi trece, ceea ce am si facut si - cu ajutorul lui dumnezeu -setea mia trecut intr-un mod foarte frumos, incat in prezentul de fata, nici trei galeti de apa nu mai beau cu totul pe zi.
veti stii despre mine ca nu mam imprietenit cu nimeni afara de dl. director care este un om foarte bun si se poarta foarte frumos cu mine, caci nu vreau sa ma amestec printre hoti si delincventi care a facut fapte urate la viata lor, eu fiind un baiat cumsecade care mi-am facut datoria dand foarte frumos in cap lui bietu gheorghe cand l-am prins ca umbla, dumnezeu sa-l ierte, dupa teleleica de fira caci cu ocazia procestului mam convins si eu ca este asa ceva alegesar prafu de subiectu ei. dar insa eu tot mai trag nadejdea sa ma mai intalnesc o data cu aceasta femeie care am auzit ca acuma sa ajuns si sfacut servitoare in bucuresti ca luato avocatul care ia suptinut procestul in contra mea si cu ajutorul lui dumnezeu nu mai am decat un singur gust, sa ii rup greabanul in bataie si so trimit dupa bietul gheorghe, dumnezeu sal ierte ca diin cauza lui lam omorat si el trebuia sa faca ocna acuma si nu eu care nam fost vinovat cu nimic si mam purtat foarte frumos cu el , ca daca naveam sapa la mine - nici naveam cu ce sal omor, caci eu, dupa cum am spus si la procest nu iam dat sal omor ci numai ca sai crap capu ca sal invat minte sa mai ia si alta data tiitoarea altuia luandui margele si alimonata din balciu cu banii pe care lam imprumutat eu ca sa imi cumpere un briceag cu doua limbi si tirbison, astfel ca am fost in legitima aparare, cand i-am dat pe la spate.
acum imi pare foarte rau de el, ca mas fi servit de el foarte frumos la mancat si la alte trebuinti caci nam nimic cu ce sa ascut sau sa tai cand am trebuinta.
doresc tata si mama si scumpi mei parinti, doresc ca micili mele randulete ce am terminat a va scrie sa va gaseasca in cele mai frumoase momente ale vieti si de mine sa n-aveti grija, caci eu sunt la ocna si o duc foarte bine si frumos dar grija sa aveti decat de dvs. si de celelalte vite ale noastre.
al dumneavoastra fiu de suflet ce vi lam mancat, va sarut mainile foarte frumos,

gheorghe dita
detinut secsea pasional
penitenciarul loco

1 milion de oameni merg sa vada moastele sf. parascheva. de ce?
sa fie oare pt ca nu le-au vazut niciodata? aiurea, sunt aceiasi oameni care merg an de an la iasi sa se inchine sau ma rog sa inchine (daca au pahare si nu beau din butoi) la/sau in cinstea cuvioasei. sa fie in semn de multumire? e! as, sfanta nu a avut altceva de facut decat sa multumeasca un furnicar intreg, oare din 1 milion de oameni niciunul nu e nemultumit, frustrat, jignit, in cacat cu banii sau familia are probleme sociale, il cauta politia , etc?... sa presupunem ca juma' din ei vin in semn de multumire iar ceilalti pt unele mici cereri cum ar fi: achitarea datoriilor, gasirea unei gagici, gasirea unui gagiu (astea-s dorinte exprimate de oamenii "rupti din soare"), sa ia fie-mea la examen ca-i desteapta foc, sa treaca si fiu-meu in clasa a 6-a ca a facut-o deja de 4 ori si "rade "copii de dansul..etc. bun, jumatate-jumatate, unii-s cu multumirile ceilalti cu nevoile. acu cele doua tabere pot cumva sa traiasca si fiecare sa se roage-n felu lui, sa fie pace, ca toata lumea sa o cinsteasca pe cuvioasa? raspuns. nu. de ce? pai hai sa vedem - ce i-ar determina pe cei 1 milion de crestini care au venit impreuna, intr-un pelerinaj la sfintele oase sa se certe? 70.000 sarmale (pai cum sa le ajunga? cum sa imparta sarmaluta? in cate bucatele?), 500l vin - daca un crestin normal bea aprox 1/2 l vin fara probleme - cum sa se descurce? eu as propune ca alaturi de lumanari sa se vanda si paie pt baut, astfel s-ar rezolva problema, nimeni nu ar stii cat a baut celalalt, ar fi totusi imbulzeala la gura butoiului. 500 pahare cu bere - astea-s pt cine? pt doamne si domnisoare? eh, as! tot pt crestinii neinsetati, care dupa vin beau bere si dupa acest carcalete devin razboinici, si vor sa pupe ei primii pe parascheva ca e ziua ei si ca au batut atata drum pt asta si sa-i zica la multi ani! urmarea - impingerea babetelor pe jos, tragerea cacililor negre pe nas vaduvelor si suturi in cur la copii. 600 kg mere - imaginati-va, vin-bere-sarmale (focus pe varza)-mere, yuhuuu se lasa cu noroi!!! ministeru de interne a prgatit jandarmi ca sa asigure ordinea. pt ce? teoretic toti sunt crestini, piosi care au venit acolo pt post si rugaciune. nuuu mon cher! barbatii beti uita ca trebuie sa o pupe pe cuvioasa, femeia ca taiata urla ca-i bate jendaru pe iubitul ei ros in obraji, "cu pumnii si picioarele-n cur si i-a mai dat si cu bastonu peste nas si acum e pocit ca dracu...ptiu, ptiu doamne iarta-ma ca am spus numele necuratului!!!". babele in toata invalmasala aia ajung lipite de gard sau de poarta "lacasului de cult" injurand, tipand,fac aceiasi galagie ca si detinutii de dupa zabrele care, de foame, bat cu lingurile in gamele. popii cu barbile pana-n pamant canta ceva pe nas gandindu-se la coliva ramasa, iar ai mai tineri din ei vand la tarabe diferite acareturi cum ar fi: cruciulite, carti de rugaciuni, tamaie, uleiuri, bratarici, iconite, chestii de la manastirea din athos (daca ai asa ceva , e semn clar ca esti bomba la tine-n sat, defapt nu ai ce cauta in pelerinaj daca nu ai nimic de la manastirea respectiva), diferite crucifixuri cu beculete, pe jesus fosforescent - toate dar toate au precizarea alaturi de pret ca-s sfintite. intrebare: daca se poate sfintii o cruce cu beculete de 1000 culori si iisus e fosforescent, ce nu se poate sfintii? si inca una: hramu asta e o sarbatoare pt biserica sau un maaree motiv de a face afaceri?
in acest timp in piata publica au loc proiecte electronice religioase.nu stiu exact ce-s alea dar presupun ca se va prezenta viata sfintei cuvioase in imagini. dupa acest moment tehnico-artistic, pentru a-i trezi pe oamenii din piata primaria s-a ocupat si de un concert rock si de un foc de artificii. adica pleci din orasu tau,enorias fiind, pe drum cantece sfinte si post, ajungi la biserica, bei vin si bere, manaci sarmale, daca mai ai timp pupi si icoanele (mai ceva ca iordanescu), ai concertu tau dupa ce mananci mere, te bati cu jandarmii (in cazu ca n-ai apucat sa pupi sarbatorita), te vei linisti la o proiectie religioasa si la final concert rock...nu e minunat?!?
va asteptam cu drag la bucuresti urmeaza pe 26 octombrie sf dimitrie!!!

domnule draga,
sambata, m-am deplasat pe bulevard la targu de lucrusoare vechi ale aristocratilor snobi.
aveam nevoie de asa ceva... la targ gasesti tot ce nu vrei, tot ceea ce ai aruncat dealungul timpului, tot ce ti-au aruncat parintii dealungul timpului, tot ce ai vazut la bunicu'-n pod dealtfel targu de antichitati trebuia sa aibe sloganu:
ai avut? - ai pierdut? - ce ramane de facut? - vino la targu de lucruri vechi sa-l recuperezi!
tractorase, motorase, ace, brice si carice, bonibon, sandy belle si topi top - de toate pentru toti si intr-o cantitate mai mult decat suficienta.
asadar - am vazut:
una bucata porc mistret (1m lungime - mai degraba copil de mistret) impaiat - wow, cine nu si-ar dori un astfel de exemplar!!! dupa o scurta negociere am obtinut pretul de 400 lei (un boier anticaru..., zi si tu!); nu l-am luat, pentru ca nu stiam unde sa il pun... pe tv'eu, nu, acolo sta pestele albastru de stica pe macrame', in hol...nu, ca nu se pupa cu stergaru si oala de lut de pe perete... hmmm cert e ca grigore antipa ar fi fost invidios ca am un asemenea exponat. maestru anticar dupa ce m-a consultat din priviri si m-a masurat de sus pana jos ca sa se asigure probabil ca sunt un cumparator cu staif si un fin cunoscator a salbaticiunilor imbuibate cu paie 'ntransele , m-a asigurat ca nu ii cade paru' mistretului. asta ar mai trebui sa si naparleasca, ori sa alerge prin casa si sa lase paie pe covor!
am mai vazut una bucata anticar, cu joben, in frac (olecuta ca mic de dumnealui), bracinarii cu vipusca de saten (un pic cam mari - il strangeau la subrat - adicatelea mon cher cu jlitu' la buric), era atat de interbelic si autentic maestru asta cu par alb/dalb incat m-am intrebat daca se vinde pe el sau l-au adus pe post de reclama la hamurile de cai mascati.
am vazut oale de lut, fuior, oale si ulcele, diferite dispozitive arhaice pentru torsu lanii, mulgerea vacii, facerea si desfacerea 'copirisilui de pe casa, furca pt urcat nucile-n pod, toate acareturile parca luate de la muzeu' taranului roman de care te poti lipsi si pe care in eventualitatea achizitionarii lor nu isi gasesc nici o utilitate, nici macar una estetica.
- cum ar fi: "am pus putina asta de lemn langa plasma-n living ca sa moara taranii de oftica!!".
vand coarne cerb, vand craniu de batal si coarne de muflon - cine mai doreste cine mai pofteste - acum sincer, unde dracu le mai pui si p alea? ce mama dracului sa faci cu bogatiile osoase ale unui caprior sau a unui berbec? asezata pe un perete-n veranda ca sa stie lumea de la intrare ca a intrat in casa unui vanator desi ei isi vor da seama imediat ca au intrat in vestul salbatic al unor prosti care au si aere de robin hood.
insigne cu jocurile campenesti ale judetului alba - unde si de ce sa le porti pe astea? esti mandru ca faci parte din breasla colectionarilor de insigne si tocmai asta-ti lipsea pentru a-ti intregi colectia? ce vor spune ceilalti emo kids cand atasezi pe ghiozdan insigna miraculoasa alaturi de cele cu smile, tokio hotel si panic! at the disco?
vand masa si doua scaune din marmura - curiozitatea a depasit orice frontiera - nu mi-am putut explica de unde le avea? de la ce biserica sau din curtea carui domnitor? unde le-a tinut pana acu (in niciun caz la bloc)? cum le-a adus (aveau aprox 1 tona fiecare)si cum le duci acasa (in caz ca le cumperi)?
eram absolut sigur ca la carti vechi nu se inghesuia nimeni. de ce? pai exista can-can, ciao!, libertatea si alte scrieri colorate si pline de informatii "utile"; la ce iti trebuie sa cumperi droit civil din 1894?
vand sabie de ofiter, stilet, petlite, decoratii, grade miltitare - prietenu meu danets vinde bunic batran care a facut razboiu' si a venit si pe jos de la stalingrad, iti poate povesti o serie world war II de pe national geographic traita live!
antichitati sunt peste tot, la tine-n debara, la bunicu-n pod, pe taraba in mijlocul orasului, la tine in scoala, in parlament... nu conteaza cine si de ce la vinde important e cine si de ce la cumpara.
scot la vanzare un cartof uscat si un borcan de muraturi de la revolutie!

intr-o zi imi voi cumpara un pistol cu capse si voi impusca gunoierii care vin sa ia gunoiu de la ghena , ghena care se afla la aprox 20 metri de geamul de la camera mea, in speranta ca se vor speria de moarte si vor fugi ca potarnichile ( ma rog alea nu fug ci zboara, dar intelegeti voi) ca sa nu ma mai trezeasca dimineata; am si eu ceas desteptator nu imi trebuie urletele voastre, nici bubuiturile tomberonului scuturat si nici miros de varza stricata. dupa ce m-am trezit ma duc si cu racheta de badminton voi starpi porumbelu’ care saptamanal se caca pe parbrizul masinii mele (ce o fi mancat frate asta,… balastru!! – nus daca ati remarcat dar sa fiu al dracului daca se duce asa usor balega aia alba si uscata). In drum spre serviciu i-as sparge roata unui taximetrist cu un cornet cu ac, ca sa vada si dumnealui cum e sa te claxonexe unu sau altu’ si nu tu pe ei; dupa cum bine stim - in trafic secunda reprezinta durata de timp de la aprinderea becului verde al semaforului si pana la primu claxon al taximetristului. secretarei i-as da o carte de colorat pt fie-sa, pe care o vad saptamanal pe holurile cladirii jucandu-se foarte atent cu un scaun, la solicitarea ei de a primi o jucarie maica-sa ii da scaunu ii zice sa se orienteze, - ha, de parca ar fi busola… si pentru muma-sa niste andrele noi sa faca ceva constructiv (vorba aceea vine iarna si e frig..) in loc sa isi strice ochii la zuma ori luxor. celor 2 colege ale mele le-as face cunostinta cu cei doi doi masculi “bine” de la compartimentu IT pentru ca m-am saturat sa le vad imbracate “strident” in scopul promovarii si de ce nu pentru a elimina mult iubita barfa pe care o incearca fiecare cu mine separate, cu scopul transmiterii informatiilor necesare , cum ca cealalta e o stricata, iar ei ar mai renunta la world of worcraft si ar atinge pt prima data o femeie. Sefului meu i-as canta “ daca vesel se traieste fa asa … (inca invat in limbajul mimico-gestual pentru “ies la pensie!!”). in drumul meu spre casa de la munca as accesa teleportarea dar la cate masini ar dori sa se teleporteze probabil ca si acolo ar fi coada… baietilor din spatele blocului le-as sugera sa nu mai fumeze iarba si a sparga seminte injurandu-l in acelasi timp pe becali ci sa faca ceva constructiv…de pilda sa vorbeasca cu fetele care fara masculi au ajuns emo poate poate s-ar lega ceva. Vecinilor mei care ies in halat in gradina din fata blocului si beau cafele de dimineata si pana seara asteptandu-l pe fiul lor sa vina cu jeep-ul lui gigant sa le aduca banutii mult doriti de la fetele care produc i-as transforma in puscariasi la vacaresti si le-as spune colegilor detinuti ca-s violatori de copii mici, in acelasi sac l-as baga si e dârtă. inainte de culcare i-as da pistolul cu capse nevestei sa resolve problema in caz ca sforai… e totul roz - I save the world today!