bogdanets' blog

s-a dus vestea prin sat, pe unde-si petrecea omu nostru concediile, undeva in baragan, ca in padurea de langa sat a aparut un monstru de mistret care face ravagii in gospodariile de langa padure.
curajos din fire si cu putina nebunie si spirit de aventura, omu nostru isi ia toporu si merge dupa mistret.
intra in padure si...nimic. liniste, calm, soarele batea printre frunze, ferigi, muschi, licheni, frunze moarte...
omu nostru hotarat se duce in inima padurii sa ii caute "cuibul" bestiei cu ochii oteliti si coltii de argint - ba nu de argint ca asta-i a lu' doinas...deee..fildes..cred ca merge.
la un moment dat de dupa un tufis apare bestia...se privesc, isi indereapta spatele omu nostru, bestia grohaie asurzitor, omu nostru scuipa-n palme si strange tare de coada securii.
bestia il loveste cu putere...dar in cadere omu nostru ii infige securea-n teasta. mistretul urla de durere, si fuge de mananca pamantul izbindu-se de copaci si tufisuri si dispare in padure.
nimeni n-a mai vazut bestia de atunci ...pana intr-o zi.
mistretul era o scroafa de 150 kg poate mai mult si a fost zarita tot de omu nostru un an mai tarziu cand se plimba prin padure ca sa fotografieze niste veveritoi cu aparatul lui "smena" nou-nout.
a recunoscut-o pt ca inca scroafa avea infipt toporu-n teasta si dupa ia inca vreo 4 purcelui si ei cu niste securi mai mici in testele lor micute.

unde sunt carciumioarele de altadata?pline de fum, bautura, cu mese si scaune de lemn, cu nimfe voluptoase, dornice de placeri si saruturi sub spranceana, unde-i vinul din butoaie si carafele de pe masa.
unde-s prietenii cei dragi, dornici sa soarba sangele lui Hristos si sa petreaca pan’ la ziua..?
unde-i menestrelul care-si lua alaturi cobzaru; si pentru doi poli iti facea un catren cu care iti fura tristetea si te ducea pe drumul iubirii cu un suras in coltul gurii?
unde-s domnii cei mari care plecau pe corso imbracati la patru ace, la brat cu doua dame ce aveau nasul stramb si si-l tineau in vant pasind agale spre invitatia la ceai de la ora 5 ce se tinea intr-un salon intr-o ambianta ciudata unde toti vorbeau frantuzeste si gramofonul lalaia un tango sau vals vienez?
unde-i duelul domnilor? care pentru o dama aveau de gand sa moara sau sa ramana schiloditi in cazul in care glontul nu-si facea datoria ramanand astfel cu onoarea nepatata.
Astea mi-s imaginile despre lumea pe care n-am avut sansa sa o cunosc si pe care o visez…Totul a existat odata, desi ziua de astazi arata contrariul, se pare ca totul e pe dos…
carciumioarele de atunci, sunt azi cluburi sau pub-uri sunt la fel in mare, tot pline de fum si bautura, mesele sunt tot din lemn scaunele poate ca s-au schimbat avand o musama in plus…dar lumea, lumea s-a schimbat…
fetiscanele cu falduri, decolteu si corset lipsesc din peisaj, le-au luat locul fetele de azi ce vor a fi inabordabile…dar doar la prima vedere…
Tiganii lautari care l-a sfarsit de noapte plecau catre mahalaua lor cu cativa poli in buzunar si scripcariu cu buricele degetelor umflate de cat a ciupit coardele, azi au bluze de lycra, lant gros de aur; vin la nunti si in cluburi cu limuzine germane si pleaca spre palatele lor cu diplomatele pline de marafeti.
de fapt nu se mai numesc lautari, acum sunt “manelisti” ironia mare e ca ei nu canta manele ci un fel de folclor de mahala cu versuri simple si ritmuri disco contrar cantecelor orientale cantate taraganat si probabil ascultate de lefegii valahi cand mai trageau pe la Stambul.
domnii cei mari au parasit podul mogosoaiei pentru excursii de shopping la paris, milano sau londra.
domnitele de atunci care vorba coanei chirita erau ”fandosite, pricopsite, parisuite” azi sunt femei snoabe de high class care pe ascuns scuipa seminte si-si sug dintii, dar ele vor sa ajunga femei de afaceri dupa ce incalzesc patul patronilor de origini arabe sau orientale si cica tind spre independenta si chiar mai mult spre un nou matriarhat… of, vai de noi….
unde sunt poetii si pictorii de altadata? Care-si pierdeau zilele si noptile in cautarea inspiratiei prin cafenele si bistrourile de la sosea… pacat ca nu traiesc sa vada, ar fi avut atatea idei si mai ales pentru satire, pentru ca acum lumea e mai penibila decat cea din piesele lui Caragiale, Alecsandri, Kiritescu sau Musatescu.
daca atunci se facea haz prin celebrele “votam, votam, punem in urna si iese cine trebuie”, “industria romana e admirabila, sublima putem zice, dar lipseste cu desavarsire”, “ si dupa cum modei ii este fidel schimband-o tot asa si fidelitatea in politica nu e decat o nesfarsita serie de adultere” azi lucrurile stau altfel sunt si mai multe replici si mai multi oameni care le spun.
ieri ciocoi si coconi azi afaceristi – s-a schimbat numai pseudonimul in rest e la fel adica e o chestie normala … lucrurile bune se duc odata cu timpul nu si cele rele traim tot timpul sum incidenta proverbului “zambeste maine poate fi mai rau”.
sa ne dam un pic seama de schimbari atunci(demult) oierul mergea cu oile pe imas azi ce sa vezi imasul e teren de fotbal si oierul n-are oi ci fotbalisti si se numeste patron; judecatori si procurorii cei care au fost si cica sunt pusi sa garanteze conformarea persoanelor si societatii asupra legilor si ordinelor de drept azi fura mai mult ca hotii si in plus vor si ciubuc de la acestia adica cum “sa dam cezarului ce e al cezarului”; politistii si jandarmii s-au obisnuit sa inchida ochii si sa intoarca spatele cand baronu fura benzina sau mai stiu eu ce dar pe musteriul turmentat si scandalagiu care s-a trezit si el la bautura sa spuna pe fata ce i se intampla, el trebuie corijat nu mult ci doar sa stie cine e aparatorul si garantul constitutiei; guvernantii isi bat joc de guvernati, presa urla in fata si in spate fac front comun cu toti care baga mana pan la fund; intelectualii sunt betivi, nationalistii sunt nebuni, omul de rand pleaca la capsuni; parlamentarii isi fac siesta la locul de munca si de la timona marinarul s-a mutat la presedentie.
toate astea dau dovada clara a cultivarii ridicolului a inlocuirii valorilor sociale din timpuri apuse cu ceea ce e prost, dar de… e comercial. Pana si neconventionalul a devenit absurd si plictisitor dar se vinde bine, toti taranii se imbata ca sa devina boemi, manusa nu se mai arunca pentru ca nu mai exista orgoliu dar lingusala e la mare cautareatat in randul celor care o practica cat si in randul celor care o accepta si o primesc ca si cum ar fi ceva absolut normal.
unde sunt zambetele oamenilor?? probabil si ele au fost furate de asa zisi afaceristi sau luate odata cu taxele guvernantilor.
unde sunt betiile si cheful de viata?
alcoolul unii il vad singurul remediu, ca sa uite sa se simta bine, dupa inca un pahar ca sa-si aminteasca, dupa inca unul ca sa-si faca curaj sa se razbune si dupa ce se trezesc, sa realizeze ce au facut si sa le para rau ca au mai scos 2 sau 3 persoane de la masa de pranz.
unde sunt zapezile de altadata, atat de saraci suntem ca nici macar zapada nu ne mai da dumnezeu in schimb platim anual bani frumosi societatilor care se ocupa cu dezapezirea…

de craciun toata lumea primeste cadouri.bineinteles si omul nostru primeste un cadou pe masura asteptarilor. un cadou de 4 m latime si 4 lungime invelit in hartie mov. nu prea era loc sub brad, sa il puna, asa ca il muta direct in sufragerie.ora 12, 25 decembrie. omu nostru deschide fericit cadoul primit de la rudele venite de la dorohoi. mare i-a fost mirarea cand a vazut exact ceea ce isi dorise! de 4 ani tot cauta asa obiect. un dulap din lemn de trandafir masiv. o minune! incrustat cu un vanator si pusca lui belgiana cu cocos, pe usa cealalta un stol de rate salbatice care incearca ,degeaba, sa iasa din bataia pustii, pe laterale doi cerbi care se lupta cu gigantele coarne si trei ursi care incearca sa rostogoleasca un bustean. o minune! trei zile l-a tot mutat prin casa pana i-a gasit locul potrivit. in sfarsit dulapul statea unde trebuia. acum omu nostru dupa o scurta admirare de circa 3/4 ora ia o carpa umeda si sterge dulapul din lemn de trandafir.
mare a fost minunea cand s-a trezit de dimineata si a vazut dulapul inmugurit.

iata ca a venit vremea ca omu' nostru sa faca armata, sa-si serveasca tara si sa se umileasca in fata tuturor cacanarilor tablagii din armata. sus, jos, pas inainte, plantoane, sectoare, sa traiti! am inteles! va aliniati! etc..intelegeti sper conditia soldatului din cazarma, ciclul unu in fata veteranilor din ciclu 3 sau a gradatilor permanenti ai unitatii.
iata ca dupa ce a trecut perioada de instructie implicit si umilirea oricarui soldat, inainte de juramant, ca sa ii antreneze pe soldati, superiorii decid ca soldatii sa faca un mars lung pana la prima padure.
ajunsi la padure soldatii se intind pe iarba, sa-si mai traga sufletu dupa atata umblat cu toate acareturile in spate.
intins in iarba omu nostru se relaxa; atat de mult s-a relaxat incat in 2 minute a adormit...nu inainte de a-si lega pm-ul de o craca in pom.
dupa doua ore de slafan adanc soldatu se trezeste odihnit nemaivazand pe nimeni prin preajma...isi ia pusca mitraliera si intr-un mers mai rapid se indreapta spre unitatea militara.
inainte de a iesi din padure aude un mormait prelung... asa cum il stim deja mare iubitor de animale (crescator de porumbei, marinimos cu iepurasu accidentat )se indreapta dupa mormait spre urs.
gaseste o ursoaica tavalindu-se de durere.
lasa pusca si toate acareturile inutile ce trebuia sa le poarte in marsu respectiv pe el si incepe sa cerceteze corpul ursoaicei sa vada de unde pleaca durerea.
intr-un final descopera o aschie in laba ursoaicei si fara prea mare chin o scoate si o arunca. ursoaica o ia la goana prin padure bucuroasa ca a scapat de chinuri.
a doua zi la poarta unitatii este chemat soldatul nostru.
ajunge la poarta si ce sa vezi!! ursoaica il astepta cu doua cosulete unu de fragi si unu de mure in semn de multumire pentru ca i-a scos aschia.

la scoala ne-a invatat tovarasa invatatoare ca romania seamana cu un buchet de flori pt ca asa scria ana blandiana despre tara ei. aveam tricolor in clasa, poza zambaretului pe perete cantam trei culori cunosc pe lume faceam nitica gimnastica si asa incepea prima ora - nu stiu acum daca o faceam pentru patriotism, pentru ca asa faceau si ceilalti, pt ca tovarasa avea directiva de la secretarul de partid sau pur si simplu pt ca clasa era mare si caloriferele stranutau.
era mare sarbatoare de 1 mai, 23 august si ziua conducatorului iubit - dealtfel astea erau motivele de patriotism ; manifestatii in acest sens aveau loc in scoli si in inimile noastre sentimente "grozave de bucurie".
de ziua tovarasului recitam poezii de genul: "cine lupta grea a dus prin furtuni si ger si vechi lanturi a rapus din otel si fier, cine pruncilor le-a dat ani de bucurii le-a facut jocul bogat tu copile stii?... da! partidul le-a implinit...etc" si "tatal meu zideste case cocotat pe schele, el cu fruntea lui ajunge pana sus la stele!", de 1 mai ne plimbam cu bicicleta de dimineata si la pranz asistam emotionati la depuneri de coroane si defilarea soldatilor in fata cimitirului sovietic, iar 23 august se sarbatorea patriotic cu mici, carnati si bere, cei mari si brifcor noi.
soimii patriei -imbracati in portocaliu patrioti si viitori comunisti.
patriotismul insemna partidul, ceausescu, romania....restu vacs.
patriotismul a inflorit in ultimul pionier al patriei doar pentru scurt timp ca o sleahta de galagiosi au scos ce era comunist din scoala pana si pe tovarasul de pe perete necistindu-l punandu-i mustati si vorba lu musatescu "dandu-i cu cremvusti si mustar pe la bot ca sa mai manance si dansul".
am invatat ce e patriotismul din cartile de istorie dar istoria traita de cei ce mi-au povestit razboiu al mare parca nu mai avea urma de patriotism: foamete, preoti morti, femei siluite, orase ocupate, tigani batuti, bombardamente, dizenterie, copii morti, trop-trop-trop faceau soldatii si bum-bum-bum faceau orasele.
am fost martori la revolutia din '89 si miscarile sociale de dupa - patriotism, minciuna, moarte, disperare, prostie - asa si in ordinea asta as caracteriza evenimentele de atunci.
ca sa ii raspund lui kennedy - da, am facut ceva pt tarisoara mea si nu am asteptat niciodata sa faca ceva pt mine - am purtat cu mandrie tricoul galben si la victorii si la esecuri si tarisoara noastra ne-a recompensat mereu pentru esecurile si victoriile considerate tot esecuri din lipsa de fonduri.
despre patriotism cred ca:
1.esti patriot daca traiesti in romanica si nu in pampas la umbra unui cocotier pentru ca de acolo toate iti merg bine si in tara toate put.
2.patriotismul este un sentiment puternic, o flacara ce nu se stinge.
3.patriotismul este si o mare tampenie si un mijloc de manipulare.
4.esti patriot sau nu esti - nu poti fi oleaca patriot sau patriot de ocazie - esti patriot si cand bate romania pe anglia si cand ia bataie de la danemarca, esti patriot si cand vezi statuia nadiei de la montreal si cand vezi cersetori in place vendome, esti patriot si cand tara ta nu recunoaste independenta kosovo respectand tratatul de la helsinki si cand permite trupelor us navy sa foloseasca spatiul nostru pentru bombardarea aceleiasi provincii in ziua de paste.
5.voi continua sa ma trezesc tarziu pe 1 decembrie si sa privesc "marea defilare" apoi spre seara sa beau bere romaneasca (sa creasca pib-ul, poate scapam de criza) si sa nu urmez gloata uimita la aprinderea beculetelor de pe magheru ori gigantului brad de metal din piata unirii.
inchei cu o melodie -click aici - vivat romania traiasca-n veci farmecul ei!!!

nus' de ce drac am fost eu vara asta la mamaia..si inca de doua ori!
stupid me.
insa ce am vazut acolo, merita povestit.
am vazut acele pitipoance vestite pentru "naturaletea" machiajului kitch, pentru cracii goi si uleiosi, cizme decupate in mijlocu verii la 36 grade C, paru blond sau brunet proaspat vopsit si intins cu placa...ars apoi, de mana cu un mai mult sau mai putin domn muuult mai mic de inaltime decat dansele.
mergem diseara la crush scumpi? pentru necunoscatori crush este locul in care muzica suna tare a nimic, femeile vomita la intrare,ca asa se distreaza ele cand au girls night out, intrarea costa mult iar cine intra este privit cu respect si totodata cu invidie de semeni daca si numai daca are la brat un asemenea obiect blond cu buze tuguiate si cercei cat roata de cascaval.
da pisi, cum sa nu! asa incepe tot, prima intalnire intr-un club unde albu si plasmele de pe pereti domina incaperea, el indragostit, ea profitoare... apoi dupa cateva luni el la fel de gras ea, dupa ce in prealabil a citit "cosmo", nu mai stie cum sa scape de el pt ca la rezultatul testului de fidelitate el nu a iesit ok. apoi ea isi gaseste un alt instrument de marcat banet apoi el ii da decisiva...numa asa ca sa-l stie de imparat.
pe faleza la mamaia vezi cam tot ce trebuie sa stii despre mamaia si cei ce se invart pe acolo.
kurtos kalacs - cu nuca, zahar, sau cocos; mexicanos - nu am inteles niciodata de ce au fost facuti cert e ca muuulta lume mananca; baloane cu tom si jerry, superman, hulk, pinky and the brain etc roz metalizat, verde metalizat,rosu,alb,gri, curcubeu metalizat..etc
sa moara mama ce i-am tras-o lu aia aseara! sau, fata am fumat si apoi radeam asa ca proasta!
m-am dus sa mananc la o carciuma in mamaia....wow, 5 familii fiecare cu cate 2 copii la masa ... circ, nevestele vorbeau tare si fumau , ei beau bere..deh sunt barbati copii urlau, tipau trageau chelnerii de haine se imbranceau, tuseau, urlau, se trageau de par aruncau cu obiecte de pe masa unu in altu...nimeni nu le zicea nimic, ce nu m-a surprins deloc nici macar "adultii" nu le ziceau nimic..ca de femeile discutau unde vor merge dupa scurta sedere la mamaia - m-am saturat draga sa ma duc la nisa in fiecare vara ! anu asta mergem la costa brava ca tot o lauda atata lume! iar ei discutau ca niste adevarati barbati -fotbal,masini,serviciu sau femei...dar acu nu se putea... foarte tare lucescu fratee! daca n-avea brazilienii aia nus' ce drac facea.
auzi domnu, nu dai si tu ceva sa am grija de masina ta! traiasca marele sef!
am plecat dupa 2 ore! a fost prea mult pentru mine
asa imi trebuie daca vin la mamaia si nu fac parte din categoria: gigolo italiano, e puta madre, tricou negru de lycra cu multe scrisuri argintii sau aurii, d&g la tot pasu, ochelari police un must have, nu fredonez salam, sorinel, nu am pantofi albi, nu am tras de fiare toata iarna desi burta e la locul ei, nu am camasa pe mine fara nasturi sau maiou emporio, nu imi fac fotografii cu telefonu mobil sau cu fete agatate pe faleza si duse la terasa cu flori special pentru aceasta activitate.
mamaia merita vazuta! 1 ora sau doua pe an ca sa fiti siguri daca acolo e locul vostru sau nu!

omu' nostru gonea ca un nebun, cu masina lui dacia 1300 cu motor francez, masina buna dealtefel daca vara ii bagai un carton la capota sa se raceasca motoru, iar iarna acelasi carton la radiator dupa ce ai suflat gheata din jigler. spun gonea ca un nebun pe un drum de tara, prin hartoape si pe macadam reusind astfel sa ii umple de praf pe curiosii sau pe curioasele iesite la porti indiferent de varsta, dinti in gura, sorţ, mestecatori sau nu de paine neagra.
in fata masinii apare ca o naluca, o aratare alba imaculata cu urechi lungi.
ce sa mai omu' nostru speriat claxoneaza (vorba aceea avea cu ce dom'le, caci claxonu' era des folosit pentu a chema vorba lu' deparateanu pe: " ale satului mari fete/ fara ghete/" ce "ies la garduri pe-nserat..."), aratarea alba imaculata cu urechi lungi nu se sperie si top top incearca sa se indeparteze din calea lui sebastien loeb autohton si ceausist ce conducea un bolid autohton care cu siguranta nu avea puse la pit stop anvelopele potrivite pt drumu de tara.
asa ca ... poc se aude in interiorul autovehiculului...urmeaza o frana lunga bolovanii sar de pe drum si lovesc puternic gardul unui vecin care nu era la poarta ci in curtea din spate fierband borhotul in alambic pentru a-si face mult placuta si mirositoarea slibovita.
omu' nostru coboara din masina si vede intins si chircit de durere un iepuras.
marinimos cum era din fire si mare iubitor de animale (ve-ti vedea si in alte povestiri) rupe camesa de pe el face doua fasii lungi si iute iute bandajeaza labuta iepurasului apoi fuge pana la primu copac si rupe un cracan micut (ideal pentru a-ti face o prastie - cei ce si-au confectionat una stiu cine nu arata ca litera Y) pe care il pune sub labuta superioara a bietului animal. fericit ca a reusit sa il bandajeze si totusi mahnit de isprava facuta se urca in masina si porneste bolidu'.
inainte de a pleca mai trage un ochi in retrovizoare sa vada ce face iepurasu si ce sa vezi: iepurasu statea in fund proptit in cracan isi lua la revedere cu labuta bandajata si cu lacrimi in ochi.