bogdanets' blog

in drumul spre tarile calde un mare stol de flamingo a aterizat pe helesteul de langa sat! ciudate fapturi ! l-a asta s-a gandit pentru prima data omu nostru! i-uite fratili meu batlani rozalii! dupa cum bine stiti, situatia taranului roman din vremea activistilor de partid, a pionierilor veseli si a soimilor portocalii era daca nu imputita cel putin cacacioasa. painea de 1kg venea rar la bacanie, trebuia mai degraba sa astepti pana vin ai de la oras cu franzelele(pe vremea aia faceau comert cam cu orice sa poate baga intr-un sac), dar si aia vindeau painea cu 25 bani pana la 1 leu mai scump. carnea ioc, nada, rien, nicht, none etc nu gaseai nici mort si vorba aia...sa-ti omori orataniile sau patrupedele din curte care produceau- mai un lapte, mai un ou, mai cacareze...etc nu se cadea sa faci. tot ce puteai gasi la alimentara comunala era: peste oceanic, peste oceanic, peste oceanic in conserva (piramide), mazare la conserva (munti) si pasta de tomate (restul magazinului si tot depozitu). asa ca egretele,batlanii, gastele alea cu picioare subtiri , gat lung si roz trebuiau sacrificate numaidecat pentru imbuibarea taranusului roman. problema mare era ca nu prea te puteai apropia de ele, pusca nu avea decat vanatoru – dar pana la ocolu silvic era de mers...mult si la o adica de ce sa imparti pasaretu cu altii? creaturile astea holbate si cu cioc imens zburau pe partea cealalta a helesteului cum incercai sa te apropii de ele la mai putin de 7-8 metri. era sfarsit de noiembrie, campurile arate, stufu, ‘nalt si uscat si se auzea taiat de lemne, deh, oamenii se pregateau de iarna... mare i-a fost mirarea acestui om cand s-a trezit de dimineata si totul era alb in jur, drumu cu polei si geata pe copaci chiciura si helesteu bocna. a zambit malefic, ochii ii luceau, si-a luat unealta cea mai draga si s-a dus pe helesteu. a cosit piciorusele inghetate de la flamingo care ramasesera priponite in gheata si dupa ce si-a umplut caruta cu pasaroi roz a plecat catre casa. toata iarna a dus-o bine... si-a pus si carne la borcan!

"imi acordati un dans" de Stefan Banica

asta seara la opt este bal
dans, antren si doar trei lei biletul
minunat, asortat e bufetul
si-au adus doua orechestre-n local
este-un fum si-o harababura
si-un miros de velur si liliac
vine ora cand trec la atac
cavalerii de mare anvergura

va rog sa-mi acordati
domnisoara dansul acesta
hai nu faceti pe modesta
daca vrei imi inchei si vesta
va rog sa-mi acordati
doar un dans numai o data
eu stiu sa ma port cu-o fata
observati am si cravata

intr-un colt stau baietii ca sfintii
nu indraznesc sa intreprinda nimic
ca sunt fete frumoase nu zic
da-s venite la bal cu parintii

va rog sa-mi acordati
dreptul sa va invit fata
un tango va jur si gata
o aduc inapoi la tata
va rog sa-mi acordati
pentru dans o inviore
trei minute pasuire
observati sunt om subtire

un macist e netuns de asta vara
dovedind ca Darwin n-a gresit
primul sine paseste grabit
cu un aer ce te infioara

imi acordati un dans
te poftesc sa nu faci nazuri
c-ai putea sa ai necazuri
mai cunosc eu niste cazuri
imi acordati un dans
ca din frageda pruncie
eu sunt iute la manie
te previn ca sa se stie

dans...

luand curaj dupa-un ceas de tacere
un baiat trist si-nsingurat
de o fata s-a apropiat
si timid primul dans el ii cere

va rog sa-mi acordati
vreau sa zic ca eu... adica...
as dansa, vedeti, dar... si... ca...
nu indraznesc fiindca mi-e frica
va rog sa-mi acordati
si orechestra da semnalul
si deja e ticsit localul
doar ei doi sunt ïn tot balu

pararam pararam pam pam....

votul poate fi furat!
ai smecherit votu?
ti se pare ca galeata, uleiu, zaharu, faina si punga de orez iti sunt suficiente pana la urmatoarele alegeri?
ti se pare ca nu esti suficient de inteligent ca sa iti faci o parere despre unu din candidati si ti neaparat sa iti impuna dom’ primar unu?
nu ai televizor? nu ai radio? nu citesti un ziar?
geaca pe care ai primit-o iti va tine de cald 5 ani?
crezi ca datorita celor ce te indeamana sa faci o smecherie ai vazut tu centrul bucurestiului?
nu ai mai fost niciodata cu autobuzul?
ai nevoie de milionu ala jegos de ti-l promit ei?
pentru milionu ala primit stii ca poti sa iei amenda penala mai mare decat ce ti-au oferit ei?
chiar crezi cu tarie ca oricare din ei va face ceea ce promite, astfel incat merita sa faci pentru cel “adorat” orice sacrificiu (chiar si libertatea ta sa o pui drept gaj)?
daca intri la “bulau” crezi ca o sa le pese de tine, de situatia ta sau de familia ta?
cum crezi ca va fi viata la parnaie?
cum te vei simti alaturi de violatori, bulangii, suti, talhari, jegosi si criminali tu care ai furat un vot? (pt ca esti la fel ca si ei)
familia ta e mandra ca ai primit sacosa cu merinde? dar tu?
cu siguranta noi nu suntem mandri ca tu existi!

omu nostru si-a dezvoltat o noua pasiune pentru sportul cu bolizi fiorosi, visa in fiecare zi la mihai leu, titi aur, eugen ionescu-cristea, dorin motoc, etc visa viteza in coasta, macadam, speciale, pit stopuri etc. pentru a-si indeplini visul era necesar ca sa obtina permisul de conducere, asa ca s-a apucat sa invete. invatand si-a dat seama ca a facut o pasiune si pentru scheme grafice cu intersectii, scheme cu politistu care ridica un brat sau care face semnal cu bastonul luminos, intrebari care ii pun in incurcatura chiar si pe profesionisti privind remorca sau greutatea pe osie, in acelasi timp a luat la buchisit singurele carti “cu greutate” existente in acea perioada: manualul de depanare dacia 1300 cu motor francez si manualul de reparatii pentru mobra si hoinar. la scoala de soferi a fost invatacelu lu’ unu nea petre care era cunoscut peste tot chiar si pe la el la bloc ca mare atotstiutor in ale masinilor (tipu ala de maistru incruntat, cu manutele grasute si murdate de negreala, murdar pe la bot pt ca a suflat in jigler, si care se uita urat la tine si te cearta de zece oricu celebra: - ce i-ai facut bai copile?… iar ai mers cu ea ca nebunu!...) in timpul cursurilor din poligon omu nostru a fost felicitat de toti indrumatorii pentru realele “skill”-uri care ieseau la iveala dupa orele petrecute in cockpitul daciei 1310. dupa 2 luni de training asiduu, cu rugaminti la diferiti prieteni de-ai lu nea petre sa faca ore in plus, cu toate chestionarele facute perfect chiar de doua ori, cartea cu cele 1000 de intrebari era rupta la colturi de cat de “muncita” era, a venit vremea examenului:
rezultatul – a picat examenul!!!
ce s-a intamplat?
la proba din poligon, a facut un traseu excelent si a scos un timp record, a fost chiar felicitat de maiorul care supraveghea executarea misiunii ofiterilor de politie in cadrul examenului auto cu soferii civili, indemnandu-l ca dupa terminarea tuturor probelor sa se inscrie la examenul pentru soferi de coloane oficiale. apoi a urmat dezastrul… examenul de traseu – pe toata ruta s-a comportat exemplar politistul felicitandu-l de nenumarate ori pentru alegerile facute in trafic si chiar in discutiile pe care le-a avut cu ofiterul i-a sugerat cateva posibilile schimbari pentru fluidizarea traficului in anumite zone si chiar amplasarea de noi treceri de pietoni in dreptul pietei sudului. aproape de finalizarea examinarii politistul l-a indemnat sa “ o calce” iar la o curba luata mai in ac de par organul a zburat din masina. s-a salvat pt ca a reusit sa se prinda de bara de deasupra masinii de care statea agatata sigla galbena cu specificatia “scoala”. martorii spun ca din cauza vitezei ,politistul, falfaia ca drapelul.
pacat totusi ca la examenul scris a luat la grila 27 de puncte din 26 posibile (1 punct i-a fost acordat numai lui special pentru caligrafie).

de Eugen Barbu


Toamna, Dunărea venise aspra şi muradară, cărând vite umflate şi murdării dinspre Viana. În sălcii se înstăpânise galbenul şi vântul despuiase apoi toată frunza, cărând-o leneş spre mare, ca pe un gunoi de aur. Pragurile de iarbă înlemniseră şi paserile plecau în cârduri. La amurg, fugarul, unul Ioachim, tâlhar de codru, ce belise doi boieri cu muieri cu tot la o petrecere, nemaiputând să-i sufere pentru viclenia lor îndelungată, auzea nechezatul cailor de pe celălalt ţărm.
Omul nu aprindea focul de frica poterelor, mânca papură şi peşti cruzi, parcă uitase să vorbescă şi urla uneori ca lupii, dimineaţa, să-şi sperie somnul. Sta de opt ani pe o limbă de pământ, sub un acoperiş prăbuşit iarna sub povara zăpezilor şi iar ridicat primăvara de doi crăcani de plop bătrân, scoşi şi ei din bolboroseala Dunării. Să nu fi fost toaca de la schitiul Ostrov, bătând noapte de noapteceasurile de slujbă, Iachim ar fi înnebunit. Toaca şi clopotele rare, cu zvonul lor de aramăla premăririle cele mari...
În unele nopţi limpezi, când sta vântul şi totul se vedea până în fundul lumii, zidurile schitului de maici creşteau în văpaia lunii, drept în mijlocul apei, de ziceai că au sosit turcii cu galioanele lor de fildeş de la Stambul. Atunci, deasupra locurilor se înălţau fumuri verzi şi se auzeau nemaipomenite şi dulci voci muiereşti cântând spre slava lui Dumnezeu.
Rumânul visa mămăligi galbene şi fierbinţi, colaci crescând cât o masă de calici şi un cazan clocotitor cu laptele în spumă, iabraş şi şuierând ca vinul. Îşi aducea aminte de vechi ospeţe şi lua o gură de pământ, mestecând lacom.
După aia, începură ploile. Pe ţărmul celălalt, departe, ciobanii îşi strigau de fircă câinii, putrezind lângă oi, cătând la ceaţa oarbă din jur. Era vremea când tâlharul scodolea în jur cu o plută, scobită cu un cosor, hrană pentru iarnă.
Plouă săptămâni în şir, de-ai fi zis că-i potopul. Prin văzduh nu mai trecea nici un suflet. Tăcere de moarte şi spaimă. Fluviul prevestea ceva cu glasul lui şuierător de la adâncuri.
Înaintea viscolului, de trecuse Brumărelul, cerul se albăstri, înalt şi părăsit, căpătând pe la chindie nişte oase albe, înţepenite ca un schelet. Malurile de pământ se mâncau încet, apa fura îndărătnic din ţărm. Numai dincolo, dealurile rămâneau nemişcate, albe şi înalte. Deasupra se ridica pravul, purtat de curent ca nişte voaluri de mirese. La schit clopotele băteau a mort. Acum şi-n primăvarămoartea îşi aduna humzetul ei negru.
Ciobanii se închinau spre răsărit, cu faţa la soare. După aceea se întorceau spre fluviu şi i se închinau şi lui, dar el trecea rece, cu peştii şi vietăţile sale de dedesupt.
În decembrie, îngheţul căzu aprig după un spic de zăpadă şi zidi Dunăreîn tăcere şi moarte. Iarba rămasă sta ţeapănă ca nuiaua. De sus nu mai cădea nici lumină. În tăcerea înspăimântătoare, Ioachim aştepta şi el, se mira ce.
Trecu o iarnă cu zăpadă puţină. Mai devreme decât se aştepta, tâlharul auzi cum crapă lacătele de sub dulama de piatră a Dunării. Totul începu într-o noapte când inima fluviului se rupse cu mare zgomot, de ziceai că s-au prabuşit munţii. Dimineaţa dinspre apus se auziră tropote înfundate, ceva se înghesuia încoace, nişte trupuri mari şi grele, apoi, la vale, se iviră spinări uriaşe, albe izbindu-se şi încălecându-se. Tot ce stătuse încremenit crăpa şi scrâşnea. Ieşise soarele vesel şi din copci sărea peştele nerăbdător să-l prinzi cu mâna de bezmetic ce era.
Ioachim sta gata să lepede sarica murdară şi roasă, privind la amorţeala timpului. Urzeala lui Prier, cu dulceaţa ei nesfărşită se apropia. Două săptămâni şi mai bine, fiarele apei se rostogoliră, certându-se, rupând ţărmul şi ducând stânele spre mare, cu ciobani cu tot. Ânecaţii strigau spre tovarăşii rămaşi cu glasul lor bolovănos şi bărbătesc, dar aceştia nu se mişcau, ştiind ce puternică e Dunărea. Morţii dispăreau în ceaţă, ca şi când ar fi trecut într-o curte vecină unde-i aştepta liniştea şi cei duşi înainte.
La începutul lui Florar, după ce apa cărase tot ce strânsese iarna, Ioachim văzuse şi o biserică cu sfinţi de ipsos, risipiţi odată cu altarul şi naosul. Dunărea înflorise de icoane şi de strane de lemn de chiparis, care cântau înecate. Alţi ani ea adusese chiar şi o moară cu aripi, cai umflaţi , poduri şi magazii cu acoperişuri de şiţă.
Într-o astfel de dimineaţă, când clocotul cântător al valurilor se mai liniştise şi apa se albăstrea nemilos sub cerul palid, tâlharul stă lângă buza lui de pământ şi privea în susul apei. N-avea ce face, fluiera. Ciobanii de pe ţărmul celălalt pieiseră, ori plecaţi în munte cu oile, ori fugind dinaintea duşmanului. Soarele ardea răzbunător. Ziua, ca lacrima. dinspre Turnu nu se zărea niciun caiac. EWra linişte, ca înaintea unui foc mare. Spinarea puternică a Dunării se pustiise. Pământul mustea, de iarba nărăvaşă şi verde.
Numai că, iată, pe la nămiaz, se ivi iar ceva, parc-ar fi fost daruri, parcă apele aduceau un Răstignit sau vreo sfântă de Regină, cu braţele adunate pe piept. Ioachim sări şi se uită mai bine.
Întâi a trecut o fată înecată, cu obrazul de porţelan, tânără ca paiul, prefirat de apă, cu buze aprinse neumflată, cu ochi dulci-albaştri privind spre cerul neîndurat.O ducea Dunărea repede, repede.
Tâlharul şi-a dat una cu palma peste ceafă a mirare. Şi numai ce iar s-a ivit o făptură, şi alta, şi alta. Nouăsprezece numărate, moarte, numa-n cămăşi albe de inişor, neplânse şi neîncercate, toate frumoase ca zânele, cu ţâţele abia înmugurite. Veşmintele lor spuneau că fuseseră fecioare.
Dăduse vrăjmaşul în ţară şi maicile de la schitul Ostrovului nu vruseseră să cadă în robie.
Pe ultima, cea mai frumoasă, o mireasă trupeşă, cu părul de-i ajungea până la glezne, Ioachim, tâlharul şi nebunul, fugit de atâţia ani din lume, a tras-o la mal şi-a trăit cu ea câteva zile, până n-a început să putrezeasca.

dragii nostrii,
am facut vinul la tara
totul a inceput cu povestea vinului
–soiul, nobletea; culoarea de la alb-verzui pana la rosu inchis asemeni sangelui de taur, apoi buchetul, parfumul de la fructele parguite de toamna pana la cele mai picante arome ale orientului.
-procesul facerii, glumele tip: avem nevoie de trei tatoase care sa joace sarba cu picioarele goale peste bobabele prinse inca in ciorchine, stropind in laturi si nimeni nu se va supara
-mustul – are rolul lui, trebuie sorbit din pumn ca sa aibe vinu noroc la fierbere si sa indeparteze putregaiu
-pastrama – berbecut sau oaie , trebuie sa fie neaparat picanta si sa fie pusa pe plita incinsa , sa sfaraie de bucurie ca la masa e alaturi mustu rosu cel spumos
-tuica fiarta bauta inainte de inceperea zdrobitului- ca sa mearga bine celui ce face vinu si terminand in zori cu berea gheata tinuta afara.
asta este povestea…
am ajuns la tara… ne-am oprit sa bem o cafea intr-o carciuma uitata de dumnezeu acolo, cred, de pe vremea lui carol. carciuma este vis-à-vis de gara, o gara de munte de unde pleaca dimineata taietorii de lemne spre codrii intunecati si de unde vin dup-amiaza femeile cu cosuri pline cu una-alta, ce s-o mai gasi pe la targul din valeni. in carciuma fum de-l tai cu cutitu, daca n-ai cutit sa-l tai cu ce-oi vrea tot nu vezi nimic. La tejghea o carciumareasa, cu paru ros – permanent, ea respira “aerul” ala de acolo vanturat de trei palete ale ventilatorului din tavan. ce sa fie? spuse ea cu un sictir in glas si cu coatele pe tejgheaua umeda si otetita. trei cafele si o apa. alaturi de masa noastra sunt trei persoane : una bucata babuta cu sal verde legat la gat, barbasu’ care trage nervos dintr-un carpati si fie-sau, un holtei cu mustata moale geaca de blugi si palarie verde – ei sorb in tacere fiecare cuvant a lui dan diaconescu cand prezinta inmormantarea lui dolanescu (emisiunea in reluare), noi sorbim in tacere cafeaua.
bem cafeaua si mergem sa descarcam strugurii din masini. in timpul descarcarii isi fac aparitia 3 (trei) taranusi – rude dornici nevoie mare sa ne ajute.
-la cat strugure e ici sa numa din boasca mai faceti un butoi de vin! daa si e vin bunnn, auzi, auzi …da cu sacii ce faceti?!
-nimic!
-nimic?! ca am nevoie de niste saci, io tre sa iau varza de la socra-miu din gradina… si daca..ma gandeam…
cand incepe facutu vinului taranusii isi dau cu parerea ( sunt maestrii la asa ceva) asemeni vecinilor de la bloc care se inghesuie sub capota daciei si ca niste adevarati experti iti sugereaza: e de la jigler, noo e de la delcou, va spun eu ca am mai patit e de la tacheti! – astia la fel: dom-le mai intai zdrobesti tot si ii bagi in butoi si lasi acolo mustu o saptamana, altu – ce saptamana ma! pana maine e gata si il bagi in butoi! apoi problema fierberii:
-asta fierbe un pic nu mult..
-pai pana la craciun am inteles ca e gata…
-de craciun e gata baut (rade taranusu)
-la jumatea lu’ noiembrie e gata
este jumatatea lui noiembrie, vinu inca fierbe…
-dupa ce fierbe il tragi si ii pui tuica
!!!(tuica-n vin?!?)
incepe zdrobirea strugurilor – ce mai ramane nezdrobit ii zdrobim cu mana (deh zdrobitoru facut de taranus la el in atelier). taranusii curiosi de ce sa ii zdrobim cu mana? ete asa… c-asa vreau io!!!
bagat strugurii in teasc. teascul l-am primit tot de la unu din taranusi – taranusu iti da teascu murdar de zeama de struguri, pamant, praf, mucegai si putregai…dar dupa folosinta lui il vrea curat…ca de… asa ti l-a dat si el tie.
-de ce trageti mustu prin sita? ete asa… c-asa vreau io!!!
-pai o sa stati pana dimineata!
-asa, si?!?
intre timp am pus grataru... pastrama, must, bere… au mancat taranusii tot ne-au lasat asemeni cantecului popular “cu dejtu –n gura”.
la ora 4 noaptea au plecat “rudele” , manacti, bauti, cu 2-3 litri de must…si sugarandu-ne ca in cazul in care nu avem gaini, porci…etc la bucuresti sa aruncam boasca ca nu e buna la nimic
la ora 6 dimineata am terminat treaba. Franti, morti si nervosi.
La 6. 30 apare un taranus.
-M-am gandit mai bine… as avea nevoie de boasca, eu mai fac o tuica, mai pun apa si zahar peste ea mai iese d-un vin…
dupa un somn lung am plecat la bucuresti…
Dupa o luna…
am ajuns tot acolo… am fost invitati sa bem “tulburelu” lor. acru mon cher. ne-am simtit ca englezu de la aeroport care le-a sugerat prietenilor romani : next time when I come back, please don’t give me same wine “otet”.
tulburelul nostru… cel rosu – dulce si puternic ca un cal naravas (dupa 3 pahare te pune la pamant), cel alb avea culoarea galben auriu- parfumat si sec, cel roze – culoarea grapefruit-ului roz, miros tare si foarte foarte parfumat.
la anu’ ne gandim sa-l bagam pe piata… avem si eticheta (PAJISTEA BUJORULUI – asta pt cei care au vazut secretul lui bachus).

de Tudor Musatescu



veti stii despre mine ca de cand am fost adus sunt bine sanatos si o duc foarte bine cu ocna, ducand o viata foarte frumoasa si avand de toate, casa, masa si imbracaminte, toate fiind foarte frumoase si in cantitate de prisos. eu mam obisnuit foarte frumos cu viata de aici astfel ca- cu ajutorul lui dumnezeu- mai am patru ani si trei luni ca mia scazut si preventia, iar noi cei de la pasional si minori, fiind foarte bine tratati, traga nadejdea a nu muri inainte de a ma intoarce acasa, unde doresc sa va gasesc in cea mai frumoasa viata si sanatate, atat pe dv. cat si pe toti ai nostrii, afara de nea gligore al tatii vetii care a fost martor mincinos la procest si pe care - cu ajutorul lui dumnezeu - am sa-l cotonogesc in bataie.
pe la noi prin curte este timp foarte frumos si de doua saptamani de cand m-a adus, ploua si este noroi dar noi acum ne stergem pe picioare cand intram in casa astfel ca totul este foarte bine si frumos.
cu munca de aici eu mam obisnuit foarte frumos numai la inceput imi cam facea sete ocna dar m-a invatat nea costica recidivistu, un om foarte cumsecade de aici, care este acum a doua oara tot pentru omor, sa ling sare ca vaca si atunci imi trece, ceea ce am si facut si - cu ajutorul lui dumnezeu -setea mia trecut intr-un mod foarte frumos, incat in prezentul de fata, nici trei galeti de apa nu mai beau cu totul pe zi.
veti stii despre mine ca nu mam imprietenit cu nimeni afara de dl. director care este un om foarte bun si se poarta foarte frumos cu mine, caci nu vreau sa ma amestec printre hoti si delincventi care a facut fapte urate la viata lor, eu fiind un baiat cumsecade care mi-am facut datoria dand foarte frumos in cap lui bietu gheorghe cand l-am prins ca umbla, dumnezeu sa-l ierte, dupa teleleica de fira caci cu ocazia procestului mam convins si eu ca este asa ceva alegesar prafu de subiectu ei. dar insa eu tot mai trag nadejdea sa ma mai intalnesc o data cu aceasta femeie care am auzit ca acuma sa ajuns si sfacut servitoare in bucuresti ca luato avocatul care ia suptinut procestul in contra mea si cu ajutorul lui dumnezeu nu mai am decat un singur gust, sa ii rup greabanul in bataie si so trimit dupa bietul gheorghe, dumnezeu sal ierte ca diin cauza lui lam omorat si el trebuia sa faca ocna acuma si nu eu care nam fost vinovat cu nimic si mam purtat foarte frumos cu el , ca daca naveam sapa la mine - nici naveam cu ce sal omor, caci eu, dupa cum am spus si la procest nu iam dat sal omor ci numai ca sai crap capu ca sal invat minte sa mai ia si alta data tiitoarea altuia luandui margele si alimonata din balciu cu banii pe care lam imprumutat eu ca sa imi cumpere un briceag cu doua limbi si tirbison, astfel ca am fost in legitima aparare, cand i-am dat pe la spate.
acum imi pare foarte rau de el, ca mas fi servit de el foarte frumos la mancat si la alte trebuinti caci nam nimic cu ce sa ascut sau sa tai cand am trebuinta.
doresc tata si mama si scumpi mei parinti, doresc ca micili mele randulete ce am terminat a va scrie sa va gaseasca in cele mai frumoase momente ale vieti si de mine sa n-aveti grija, caci eu sunt la ocna si o duc foarte bine si frumos dar grija sa aveti decat de dvs. si de celelalte vite ale noastre.
al dumneavoastra fiu de suflet ce vi lam mancat, va sarut mainile foarte frumos,

gheorghe dita
detinut secsea pasional
penitenciarul loco

1 milion de oameni merg sa vada moastele sf. parascheva. de ce?
sa fie oare pt ca nu le-au vazut niciodata? aiurea, sunt aceiasi oameni care merg an de an la iasi sa se inchine sau ma rog sa inchine (daca au pahare si nu beau din butoi) la/sau in cinstea cuvioasei. sa fie in semn de multumire? e! as, sfanta nu a avut altceva de facut decat sa multumeasca un furnicar intreg, oare din 1 milion de oameni niciunul nu e nemultumit, frustrat, jignit, in cacat cu banii sau familia are probleme sociale, il cauta politia , etc?... sa presupunem ca juma' din ei vin in semn de multumire iar ceilalti pt unele mici cereri cum ar fi: achitarea datoriilor, gasirea unei gagici, gasirea unui gagiu (astea-s dorinte exprimate de oamenii "rupti din soare"), sa ia fie-mea la examen ca-i desteapta foc, sa treaca si fiu-meu in clasa a 6-a ca a facut-o deja de 4 ori si "rade "copii de dansul..etc. bun, jumatate-jumatate, unii-s cu multumirile ceilalti cu nevoile. acu cele doua tabere pot cumva sa traiasca si fiecare sa se roage-n felu lui, sa fie pace, ca toata lumea sa o cinsteasca pe cuvioasa? raspuns. nu. de ce? pai hai sa vedem - ce i-ar determina pe cei 1 milion de crestini care au venit impreuna, intr-un pelerinaj la sfintele oase sa se certe? 70.000 sarmale (pai cum sa le ajunga? cum sa imparta sarmaluta? in cate bucatele?), 500l vin - daca un crestin normal bea aprox 1/2 l vin fara probleme - cum sa se descurce? eu as propune ca alaturi de lumanari sa se vanda si paie pt baut, astfel s-ar rezolva problema, nimeni nu ar stii cat a baut celalalt, ar fi totusi imbulzeala la gura butoiului. 500 pahare cu bere - astea-s pt cine? pt doamne si domnisoare? eh, as! tot pt crestinii neinsetati, care dupa vin beau bere si dupa acest carcalete devin razboinici, si vor sa pupe ei primii pe parascheva ca e ziua ei si ca au batut atata drum pt asta si sa-i zica la multi ani! urmarea - impingerea babetelor pe jos, tragerea cacililor negre pe nas vaduvelor si suturi in cur la copii. 600 kg mere - imaginati-va, vin-bere-sarmale (focus pe varza)-mere, yuhuuu se lasa cu noroi!!! ministeru de interne a prgatit jandarmi ca sa asigure ordinea. pt ce? teoretic toti sunt crestini, piosi care au venit acolo pt post si rugaciune. nuuu mon cher! barbatii beti uita ca trebuie sa o pupe pe cuvioasa, femeia ca taiata urla ca-i bate jendaru pe iubitul ei ros in obraji, "cu pumnii si picioarele-n cur si i-a mai dat si cu bastonu peste nas si acum e pocit ca dracu...ptiu, ptiu doamne iarta-ma ca am spus numele necuratului!!!". babele in toata invalmasala aia ajung lipite de gard sau de poarta "lacasului de cult" injurand, tipand,fac aceiasi galagie ca si detinutii de dupa zabrele care, de foame, bat cu lingurile in gamele. popii cu barbile pana-n pamant canta ceva pe nas gandindu-se la coliva ramasa, iar ai mai tineri din ei vand la tarabe diferite acareturi cum ar fi: cruciulite, carti de rugaciuni, tamaie, uleiuri, bratarici, iconite, chestii de la manastirea din athos (daca ai asa ceva , e semn clar ca esti bomba la tine-n sat, defapt nu ai ce cauta in pelerinaj daca nu ai nimic de la manastirea respectiva), diferite crucifixuri cu beculete, pe jesus fosforescent - toate dar toate au precizarea alaturi de pret ca-s sfintite. intrebare: daca se poate sfintii o cruce cu beculete de 1000 culori si iisus e fosforescent, ce nu se poate sfintii? si inca una: hramu asta e o sarbatoare pt biserica sau un maaree motiv de a face afaceri?
in acest timp in piata publica au loc proiecte electronice religioase.nu stiu exact ce-s alea dar presupun ca se va prezenta viata sfintei cuvioase in imagini. dupa acest moment tehnico-artistic, pentru a-i trezi pe oamenii din piata primaria s-a ocupat si de un concert rock si de un foc de artificii. adica pleci din orasu tau,enorias fiind, pe drum cantece sfinte si post, ajungi la biserica, bei vin si bere, manaci sarmale, daca mai ai timp pupi si icoanele (mai ceva ca iordanescu), ai concertu tau dupa ce mananci mere, te bati cu jandarmii (in cazu ca n-ai apucat sa pupi sarbatorita), te vei linisti la o proiectie religioasa si la final concert rock...nu e minunat?!?
va asteptam cu drag la bucuresti urmeaza pe 26 octombrie sf dimitrie!!!

domnule draga,
sambata, m-am deplasat pe bulevard la targu de lucrusoare vechi ale aristocratilor snobi.
aveam nevoie de asa ceva... la targ gasesti tot ce nu vrei, tot ceea ce ai aruncat dealungul timpului, tot ce ti-au aruncat parintii dealungul timpului, tot ce ai vazut la bunicu'-n pod dealtfel targu de antichitati trebuia sa aibe sloganu:
ai avut? - ai pierdut? - ce ramane de facut? - vino la targu de lucruri vechi sa-l recuperezi!
tractorase, motorase, ace, brice si carice, bonibon, sandy belle si topi top - de toate pentru toti si intr-o cantitate mai mult decat suficienta.
asadar - am vazut:
una bucata porc mistret (1m lungime - mai degraba copil de mistret) impaiat - wow, cine nu si-ar dori un astfel de exemplar!!! dupa o scurta negociere am obtinut pretul de 400 lei (un boier anticaru..., zi si tu!); nu l-am luat, pentru ca nu stiam unde sa il pun... pe tv'eu, nu, acolo sta pestele albastru de stica pe macrame', in hol...nu, ca nu se pupa cu stergaru si oala de lut de pe perete... hmmm cert e ca grigore antipa ar fi fost invidios ca am un asemenea exponat. maestru anticar dupa ce m-a consultat din priviri si m-a masurat de sus pana jos ca sa se asigure probabil ca sunt un cumparator cu staif si un fin cunoscator a salbaticiunilor imbuibate cu paie 'ntransele , m-a asigurat ca nu ii cade paru' mistretului. asta ar mai trebui sa si naparleasca, ori sa alerge prin casa si sa lase paie pe covor!
am mai vazut una bucata anticar, cu joben, in frac (olecuta ca mic de dumnealui), bracinarii cu vipusca de saten (un pic cam mari - il strangeau la subrat - adicatelea mon cher cu jlitu' la buric), era atat de interbelic si autentic maestru asta cu par alb/dalb incat m-am intrebat daca se vinde pe el sau l-au adus pe post de reclama la hamurile de cai mascati.
am vazut oale de lut, fuior, oale si ulcele, diferite dispozitive arhaice pentru torsu lanii, mulgerea vacii, facerea si desfacerea 'copirisilui de pe casa, furca pt urcat nucile-n pod, toate acareturile parca luate de la muzeu' taranului roman de care te poti lipsi si pe care in eventualitatea achizitionarii lor nu isi gasesc nici o utilitate, nici macar una estetica.
- cum ar fi: "am pus putina asta de lemn langa plasma-n living ca sa moara taranii de oftica!!".
vand coarne cerb, vand craniu de batal si coarne de muflon - cine mai doreste cine mai pofteste - acum sincer, unde dracu le mai pui si p alea? ce mama dracului sa faci cu bogatiile osoase ale unui caprior sau a unui berbec? asezata pe un perete-n veranda ca sa stie lumea de la intrare ca a intrat in casa unui vanator desi ei isi vor da seama imediat ca au intrat in vestul salbatic al unor prosti care au si aere de robin hood.
insigne cu jocurile campenesti ale judetului alba - unde si de ce sa le porti pe astea? esti mandru ca faci parte din breasla colectionarilor de insigne si tocmai asta-ti lipsea pentru a-ti intregi colectia? ce vor spune ceilalti emo kids cand atasezi pe ghiozdan insigna miraculoasa alaturi de cele cu smile, tokio hotel si panic! at the disco?
vand masa si doua scaune din marmura - curiozitatea a depasit orice frontiera - nu mi-am putut explica de unde le avea? de la ce biserica sau din curtea carui domnitor? unde le-a tinut pana acu (in niciun caz la bloc)? cum le-a adus (aveau aprox 1 tona fiecare)si cum le duci acasa (in caz ca le cumperi)?
eram absolut sigur ca la carti vechi nu se inghesuia nimeni. de ce? pai exista can-can, ciao!, libertatea si alte scrieri colorate si pline de informatii "utile"; la ce iti trebuie sa cumperi droit civil din 1894?
vand sabie de ofiter, stilet, petlite, decoratii, grade miltitare - prietenu meu danets vinde bunic batran care a facut razboiu' si a venit si pe jos de la stalingrad, iti poate povesti o serie world war II de pe national geographic traita live!
antichitati sunt peste tot, la tine-n debara, la bunicu-n pod, pe taraba in mijlocul orasului, la tine in scoala, in parlament... nu conteaza cine si de ce la vinde important e cine si de ce la cumpara.
scot la vanzare un cartof uscat si un borcan de muraturi de la revolutie!

intr-o zi imi voi cumpara un pistol cu capse si voi impusca gunoierii care vin sa ia gunoiu de la ghena , ghena care se afla la aprox 20 metri de geamul de la camera mea, in speranta ca se vor speria de moarte si vor fugi ca potarnichile ( ma rog alea nu fug ci zboara, dar intelegeti voi) ca sa nu ma mai trezeasca dimineata; am si eu ceas desteptator nu imi trebuie urletele voastre, nici bubuiturile tomberonului scuturat si nici miros de varza stricata. dupa ce m-am trezit ma duc si cu racheta de badminton voi starpi porumbelu’ care saptamanal se caca pe parbrizul masinii mele (ce o fi mancat frate asta,… balastru!! – nus daca ati remarcat dar sa fiu al dracului daca se duce asa usor balega aia alba si uscata). In drum spre serviciu i-as sparge roata unui taximetrist cu un cornet cu ac, ca sa vada si dumnealui cum e sa te claxonexe unu sau altu’ si nu tu pe ei; dupa cum bine stim - in trafic secunda reprezinta durata de timp de la aprinderea becului verde al semaforului si pana la primu claxon al taximetristului. secretarei i-as da o carte de colorat pt fie-sa, pe care o vad saptamanal pe holurile cladirii jucandu-se foarte atent cu un scaun, la solicitarea ei de a primi o jucarie maica-sa ii da scaunu ii zice sa se orienteze, - ha, de parca ar fi busola… si pentru muma-sa niste andrele noi sa faca ceva constructiv (vorba aceea vine iarna si e frig..) in loc sa isi strice ochii la zuma ori luxor. celor 2 colege ale mele le-as face cunostinta cu cei doi doi masculi “bine” de la compartimentu IT pentru ca m-am saturat sa le vad imbracate “strident” in scopul promovarii si de ce nu pentru a elimina mult iubita barfa pe care o incearca fiecare cu mine separate, cu scopul transmiterii informatiilor necesare , cum ca cealalta e o stricata, iar ei ar mai renunta la world of worcraft si ar atinge pt prima data o femeie. Sefului meu i-as canta “ daca vesel se traieste fa asa … (inca invat in limbajul mimico-gestual pentru “ies la pensie!!”). in drumul meu spre casa de la munca as accesa teleportarea dar la cate masini ar dori sa se teleporteze probabil ca si acolo ar fi coada… baietilor din spatele blocului le-as sugera sa nu mai fumeze iarba si a sparga seminte injurandu-l in acelasi timp pe becali ci sa faca ceva constructiv…de pilda sa vorbeasca cu fetele care fara masculi au ajuns emo poate poate s-ar lega ceva. Vecinilor mei care ies in halat in gradina din fata blocului si beau cafele de dimineata si pana seara asteptandu-l pe fiul lor sa vina cu jeep-ul lui gigant sa le aduca banutii mult doriti de la fetele care produc i-as transforma in puscariasi la vacaresti si le-as spune colegilor detinuti ca-s violatori de copii mici, in acelasi sac l-as baga si e dârtă. inainte de culcare i-as da pistolul cu capse nevestei sa resolve problema in caz ca sforai… e totul roz - I save the world today!

un cunoscut de-al meu si-a cumparat loc de veci.
am realizat in acel moment ca nu e singurul caz pe care-l stiu. sunt si membrii ai familiei mele care detin un astfel de imobil. de ce sa iti cumperi loc de veci?!
pai hai sa vedem:
1. ai fost in egipt de curand si ti s-a parut o afacere buna (vezi keops, kufu, mikerinos).
2. fiind bun imobil intra in piata imobiliara deci are un pret. in bucuresti de pilda ground 0, este cimitirul bellu. poate fi dat si la schimb . 2 locuri de veci la bellu central pe cripta ultimu rand la patrunjelu'.
3. nu stii cand mori si au unde sa te bage - comme on... nu inteleg de ce sa iti pese unde vei fi pus dupa momentu blue screen. si ai tu certitudinea ca te vor baga in cei 4 mp pe care ii detii la bellu?! tu dupa moarte devii alterabil pe cand locul tau de veci va devenii un bun cat de cat valoros.
4. moartea ta a produs oricum durere, pierdere financiara (mai ales daca erai principalul finantator); avand loc de veci ii scutesti tu pe ei sa iti mai cumpere groapa! - serios?! chiar iti pasa?! de ce?
5. cel din groapa (asta e locu de veci - o groapa) nu esti tu! sunt niscai ciolane si putin par si unghii. de ce sa te tina pe "tine" acolo cand tu esti everywhere.
6. daca tot ti-ai cumparat groapa? de ce dracu nu ti-ai luat si coparseu, macar aveai acu si palton. dar de ce dracului mai stai pe lumea asta?
moartea e un obcei e o traditie. moartea este neagra, cu cat incerci sa o faci mai gri cu atat devii mai penibil. cavou in care odihneste toata familia - crezi ca aia dupa ce te-au suportat o viata mai au chef sa te suporte la infinit?
loc de veci inchis cu termopan - de ce? sa nu iti ploua in groapa? crezi cumva ca vei fi "mai rece"? am vazut targ la romexpo de articole funerare - cosciug cu aer conditionat - pt ce? de incalzit nu te mai incalzesti poate doar groparu daca e obsedat sau niste satanisti daca si numai daca sunt posedati/ sau ai nevoie de a/c sa te tina proaspat (fresh) - crezi ca lenin asta si-a dorit?
serviciu de inbalsamare - cica ca sa te mentina intr-o stare acceptabila pana la inmormantare - wtf? de ce sa apelezi la asa ceva - nu dai bine in poza? - apropos pozele de la inmormantare sunt de mare efect - "uite cum plangea veta - curva dracului cat l-a iubit, si ia uite si la nevasta-sa normal ca nu plange i-a mancat sufletu porcu asta de sta tolanit".
costumu si pantofii de carton - de ce? ai venit pe lume gol si pleci imbracat?! iti mai e rusine de cineva? aaa le e lor rusine " normal ca avea amanta ia uite ce dota era" - mda, nu prea e recomandat si de ce pantofi de carton si nu adidasii tai rupti cu care te duceai la fotbal si faceai scheme a la ronaldinho - sa protejam mediu - acu suntem si ecologisti. si daca te ingropa gol ia gandeste-te nu era ultima ta sansa sa la arati curu' mancatorilor de cacat care nici acu nu se opresc si spun vorbe alese despre tine stiind ca tu nu ii auzi dar toata lume ii aude si de...da bine...ipocritii!!
serviciul de bocitoare pai sa nu ai concert live la un asa moment - tanti nuta bocitoarea principala care zice de cate lucruri bune ai facut si baking vocals tanti aglaie si tanti safta care zic de astia cum se vor chinuii fara tine - apoi vor fi nemultumite ca la inmormantare la pardalian bulibasa le-a dat cate 200 marafeti la fiecare.
odata ce ti-ai intins copitele s-a terminat cu viata treci in alt loc mai bun, un destept spunea ca tranzitia dintre nastere si moarte e cel mai greu moment.
suntem un neam de oameni care radeau de moarte - si asa plangem in fiecare zi de ce sa ne intristam ca unu o duce mai bine decat noi? si in plus mai are si grija sa ne mearga bine ..de acolo de unde e el.
hai sa ne traim viata si hai noroc. clinc au facut berile dupa discutia asta miercuri seara la o bauta.

sfanta sarbatoare a craciunului ascunde in spatele ei multe evenimente si lucruri care nu au nici o legatura cu cele sfinte dar, cica totul se rezuma la sintagma “ asa e traditia”.
spre exemplu imbuibarea cu sarmale, toba, carnati, caltabos si “lucruri bune de nu le mai stii pe nume” nu numai ca nu-ti face bine si ca nivelul colesterolului atinge cote infricosatoare dar te mai si simti umflat si stomacul iti arde de la atat usturoi care se gaseste in cantitati industriale in aceste minunate si aspectuoase produse dar de.. “asa e traditia”.
masa de craciun e la locul ei totul e asezat frumos si in ordine pe ea, in totala discordanta cum o vezi dupa ce se termina cina, totul miroase a sarbatoare, bradul miroase a brad, cozonacul a vanilie, lumanarile desi nu ar trebui si ele miros a scortisoara, bradul nu mai miroase a brad desi ar trebui, un vis… parca plutesti in lumea magica si plina de voiosie a copilariei ,cand, cineva tulbura acest vis sunand la usa..: doamne au venit colindatorii!!!...da ei…, au venit sa ne colinde si anul acesta, ca in fiecare an vezi 2, 3 prunci care-s mai interesati cati bani isi iau de la tine decat sa iti ureze cantand sanatate si un craciun fericit…..parca e ca o facuta cand mai tarziu in noapte din copii zgribuliti si dragalasi vezi in fata usii tale trei holtei in floarea varstei, negrii ca o noapte de decembrie care rag ca niste magari un “ dom’ dom’ sa-naltam” de toata frumusetea,…incerci sa treci si peste asta, ca toata lumea spune, ca asa trebuie, ce naiba doar… “ asa e traditia”.
dupa ce toata lumea a infulecat si stomacurile sunt burdusite de poti sa te freci pe burta (bineinteles burta e vizibila dupa ce ai bagat atata sarbatoare in ea) vine vinu’….vinu vine sa te imbete.
hai sa ne imbatam ca de…e craciunu’! asta ma duce cu gandul la propozitia logica foarte adevarata care as putea-o pune alaturi de maxima “ romanul s-a nascut poet” pe aceasta “romanul cauta motiv sa bea” ; ca e sarbatoare, aniversare, onomastica..si multe alte intamplari si evenimente din viata cotidiana el ,romanul, e intodeauna pregatit, insetat, si gata gata sa faca fapte mari sorbind pofticios din sangele Domnului si nu numai. ca cica taria mai taie din greata mancarurilor grase,…da poate e adevarat nu zic nu, dar cand bei 2 litri de palinka se pare ca taie greata rauu, o taie chiar foarte tare…poate chiar de tot, alaturi de ea sufera si dictia, echilibru si starea de bine…
apoi tot spiritul te imbie la ascultarea unor colinzi, de data asta “de adevaratelea” si cand deschizi televizorul..ce sa vezi! mare mirare mare…hoardele lui gengis Han si ale lui timur lenk horesc de zor pe posturile romanesti de televiziune…
nu, nu sunt rasist dumnezeu mi-e martor chiar apreciez muzica de tambal, acordeon si de voie buna, dar versurile care sunt menite sa exprime puritatea si curatenia nasterii domnului parca nu le pot auzi fredonate in ritmuri orientale si mixate in studiourile “artistilor” pe care cu o saptamana inainte de aceasta sarbatoare le auzeam pe la BIG berceni sau in alte piete si mahalale bucurestene..puteti si voi face diferenta intre versuri ca” preacurata naste astazi pe iisus” si “ flori dalbe…” cu cele ”beau redbull si whiskey c’ asa bea smecherii” sau “cine e jupanu’ cine e stapanu’(in nici un caz nu se refera la iisus ci o probabila rememorare a perioadei de ev mediu unde ei erau cei oropsiti de mai micii ori marii boieri, acum boierii au ramas fara casa si who' the men sau mai bine zis who's the bitch now?!!?). am iesit din casa ca sa vad cum e craciunul din strada si parca sa imi amintesc zilele copilariei cand de ziua asta veneam de la sanius aproape de miezul noptii, ca sa ma incalzesc si sa mananc in graba o felie de cozonac asteptandu-l nerabdator pe mos gerila, caci asa ii ziceam noi copii in vremurile alea,..acum stupoare, ninsoarea lipsea gerul siberiei si-a facut loc in bucuresti de parca era la el acasa, de zapada nu mai vorbim, iar multi din amicii mei se dusesera sa vada stripteuse … explicatia am gasit-o singur…probabil se saturasera de carnurile din farfurie si acum s-au dus sa le vada cum danseaza.
m-am retras in cele din urma cu amicii dragi de pahar intr-o bodega afumata sa ascult povesti frumoase si rememorari ale copilariei lor pana in spre dimineata, pe care sincer intr-un viitor apropiat o sa imi faca mare placere sa le repovestesc.
ajuns acasa infofolit in plapuma adorm usor, in acelasi miros de scortisoara si cozonac…nu lung mi-a fost somnul caci niste olteni au avut grija sa imi rapeasca visurile aducand din Oltenia traditia cu ei (de parca chiar aveam nevoie de asa ceva…) dansand, fluierand tipand ca niste descreierati, batand in tobe ca niste salbatici, ca noi patricienii din bucuresti sa putem admira binecunoscuta capra sau ursul….in acele clipe mi-am jurat ca am sa ma fac sniper, si parca fiecare taranus care avea o toba sau ceva ce facea zgomot avea un bull's eye pe cur. cine mai poate dormi?! ... ce vise!? …ce craciun!? ….dar de traditia e traditie…

intro:
nunta - simbolul inceputului.
face parte din cele trei ritualuri importante in viata alaturi de botez si ingropaciune. sufletele pereche inainte de a-si gasi linistea in sanul unei familii trec printr-un ritual civil, bisericesc si laic.
casatoria in drept reprezinta uniunea liber consimtita dintre un barbat si o femeie, incheiata in concordanta cu dispozitiile legale, in scopul intemeierii unei familii si reglementata de normele imperative ale legii.
din punct de vedere religios casatoria reprezinta actul randuielii cand robul lui dumnezeu cu roaba lui dumnezeu se cununa in scopul dat de a :creste si a se înmulti si a umple pământul si sa-l stapaneasca.
din punct de vedere laic casatoria insemna plecarea mirelui in caruta cu bradu dupa el aruncarea ligheannului cu apa-n drum, ajungerea la casa miresei (in prealabil ea plangea-n perne si se roaga de masa si tasu sa nu o dea) o ia si de atunci ea trece in proprietatea lui, bineinteles dupa petrecerea cu vin si lautari +,- dansu' cearceafului unde era cazu'.

cuprins:
nu am sa ma leg de latura dreptului familiei sau prevederile codului civil asupra acestui act de uniune, nu am sa comentez partea religioasa pentru ca tine de traditie, cutuma, e minunat si pentru ca e la fel ca-ntodeauna si pentru ca are farmecul ei, desi degeaba au incercat tovarasii sa se lepede de el.
am sa comentez cam ce am vazut eu pe la nunti si cum m-am simtit.
nunta presupune pregatiri cu mult timp inainte - mirele si mireasa aleg localul, care de cele mai multe ori are o denumire occidentala spirit of love si unde gasesti wc-ul plin de spirit of pain si cu chelnerii care au spirit of hai sictir.
sau restaurante rustice unde nus de ce dracu toti te fura, ba la chifle, ba la vin, ba lautarii care canta ce vor ei nu si ce vrei tu si unde chelnerii incep tot timpu cu "deci" si "n-avem sefu'd-asta". saloanele au la mese scaune inalte, daca ai parte de ciorba la nunta e ca si cum ai manca-o de pe genunchi (ai 80% sanse sa iti murdaresti pantalonii iar ceilalti 20% sunt pastrati pentru camasa, cravata, sacou. mesele sunt dreptunghiulare, ori e lunga si singurul om ori singura pereche pe care il/ii cunosti stau pe diagonala de tine poate sa fie si exact pe diagonala cand tu stai pe colt pt ca ai venit singur si nu aveau cu cine sa te puna la masa si ei pt ca au venit tarziu; ori locurile la masa sunt prost puse: masa de 4 locuri, fiecare pe latura lui si cu coatele facem un dans al bucuriei stand jos, ori 3 pe o parte 3 pe cealalta si cate 1 in capul mesei negasind niciodata solutia buna de a sta "cumva" la masa sa ne si intelegem.
trebuie sa mai adaug aici aranjamentele - celebrele inimi impreunate, verighetele impreunate sau initialele mirilor din baloane purpurii ori auriul cel mai stralucitor care se potrivesc mereu cu sala verde, bej, sau albastra.
fetele de mese patate sau cu gaurica. de cele mai multe ori in dreptul tau e lumina difuza sau palpaie un bec incontinuu.
muzica - de cele mai multe ori volumul e exagerat si cand face pauza muzicantul sau dj-ul, atunci auzi cum se urla "ce-ai zis?!! ce?!! e la toaleta!!". melodiile cele mai diverse dar nicio nunta nu scapa de : gasca mea, el meniaito,la cucaracha, gipsy kings mix, brasoveanca, si mai sunt vreo 6-7 dar acu nu imi vin in minte pentru ca am mintea tulbure nu de la alcool ci pentru ca am stat pe scaunul mortului la nunta - cum nu stiti? e scaunul celui care sta langa boxa cea mai mare!
cand e muzica asa tare mereu aud doar aceasta replica, de la cei mai in varsta: - ce se mai distreaza tinerii!!!
nunta cu m.c.(i se mai spune si staroste, poate fi si dj si fotograf in unele cazuri) e fantastica - de entertainer ai nevoie la nunta, el stie tot, el te urneste, te ridica de pe scaun, spune "tatal nostru" la inceputul nuntii, face glume, e in capul cozii de dansatori care se tin de sold, are puterea microfonului pe care il foloseste cum vrea, in ce scop vrea, si de cate ori vrea- hmm minunat!
rudele de la tara - trebuie neaparat sa stea cu tine la masa, sa te analizeze si cu ele sa ai cele mai neobisnuite discutii din viata ta: pretul la orzoaica, domesticirea potarnichilor, explicarea faptului ca ceea ce au vazut ei din tren nu e fasole ci hamei (ahh, fasolea nu creste de 4 m, mancati-as!!), minerii n-au venit sa planteze panselute.
pitipoanca de nunta - privita cu invidie si dispret de toate celelalte muieri, etichetand-o ca :curva, toapa, cine a imbracat-o si p-asta, cine masa-n cur a invitat-o, ia uite cum a venit si asta imbracata!!, admirata de clasa barbatilor cu burti mari si cu camasa scoasa din pantaloni care abia asteapta sa ii sufle la ureche propuneri mai mult sau mai putin libidinoase.
cocardele - de cele mai multe ori sunt din plastic, au forma de floricica seamana bine cu alea de le are fata moarta si nemaritata pe cap, dar tu esti obligat sa le porti la rever si cu mare ciuda te uiti la nasa, nasu , si insurateii care au o fleasca cat doua maini de taietor de lemne din pene de gasca in acelasi loc.
banii la rever - no comment.e prea mult pt mine
plicurile - nimeni nu are un plic in plus, sau ti se pune pe masa dupa momentul artistic ar taierii tortului, de parca ar vrea sa iti spuna: hai frate ja la tine acasa! marca banu' la baiatu'! in contrast cu ideea - trebuie sa ne bucuram cu totii ca am fost invitati sa bem si sa mancam pt ca s-au casatorit xulescu cu zeta!
manelele - desi nu am reusit sa admir performantele artistilor manelisti prea mult, vreau sa spun ca in momentul cand "baga guta sau salam" toata lumea se feliaza! toata lumea are sabie de samurai in loc de mana si isi loveste nevasta, prietena sau mireasa peste cur! nu inteleg?! cere-i treaba? poate-mi explica si mie cineva !!! la fel nu inteleg ce e aia ciorba de potroace!! unde pot si eu sa mananc o astfel de ciorba pt ca eu am ratat-o?!
la muzica tiganeasca sau pe manele n-ai cum sa nu vezi o duduie care si-a lepadat slapii la masa si danseaza in picioarele goale, avea slapi pt ca o "omorasera pantofii cu toc cui" - explicatia: de la high class la satra e decat un pas.
momentul predarii banilor in plic - casa de piatra! (de ce de piatra?!?) iar ei imi spun - sper ca te-ai simtit bine! cum ar fi sa le zici, ba frate - il stii pe varu tau de la dorohoi? da! e afla ca a varsat o carafa de vin pe nevasta-mea! in rest totul a fost ok!
domnisoarele de onoare - sa mor daca le vad rostu', eh frate am observat ca alea se distreaza cel mai tare - de ce? habar n-am? poate ma lumineaza cineva... sunt inca multe necunoscute pentru mine in legatura cu nunta.
nunta e definitia perfecta a acceptarii - de ce acceptam? din obligatie, din imitatie sau din admiratie ori interes. din obligatie sau interes pt ca de...e sefu' sau e prietena ei cea mai buna, din imitatie ori admiratie pentru ca "intr-o buna zi voi fi si eu mireasa" si "tu trebuie sa imi cumperi o rochie la fel de frumoasa!".
concluzie:
daca e nunta voastra, aveti grija la detalii!!

s-a dus vestea prin sat, pe unde-si petrecea omu nostru concediile, undeva in baragan, ca in padurea de langa sat a aparut un monstru de mistret care face ravagii in gospodariile de langa padure.
curajos din fire si cu putina nebunie si spirit de aventura, omu nostru isi ia toporu si merge dupa mistret.
intra in padure si...nimic. liniste, calm, soarele batea printre frunze, ferigi, muschi, licheni, frunze moarte...
omu nostru hotarat se duce in inima padurii sa ii caute "cuibul" bestiei cu ochii oteliti si coltii de argint - ba nu de argint ca asta-i a lu' doinas...deee..fildes..cred ca merge.
la un moment dat de dupa un tufis apare bestia...se privesc, isi indereapta spatele omu nostru, bestia grohaie asurzitor, omu nostru scuipa-n palme si strange tare de coada securii.
bestia il loveste cu putere...dar in cadere omu nostru ii infige securea-n teasta. mistretul urla de durere, si fuge de mananca pamantul izbindu-se de copaci si tufisuri si dispare in padure.
nimeni n-a mai vazut bestia de atunci ...pana intr-o zi.
mistretul era o scroafa de 150 kg poate mai mult si a fost zarita tot de omu nostru un an mai tarziu cand se plimba prin padure ca sa fotografieze niste veveritoi cu aparatul lui "smena" nou-nout.
a recunoscut-o pt ca inca scroafa avea infipt toporu-n teasta si dupa ia inca vreo 4 purcelui si ei cu niste securi mai mici in testele lor micute.

unde sunt carciumioarele de altadata?pline de fum, bautura, cu mese si scaune de lemn, cu nimfe voluptoase, dornice de placeri si saruturi sub spranceana, unde-i vinul din butoaie si carafele de pe masa.
unde-s prietenii cei dragi, dornici sa soarba sangele lui Hristos si sa petreaca pan’ la ziua..?
unde-i menestrelul care-si lua alaturi cobzaru; si pentru doi poli iti facea un catren cu care iti fura tristetea si te ducea pe drumul iubirii cu un suras in coltul gurii?
unde-s domnii cei mari care plecau pe corso imbracati la patru ace, la brat cu doua dame ce aveau nasul stramb si si-l tineau in vant pasind agale spre invitatia la ceai de la ora 5 ce se tinea intr-un salon intr-o ambianta ciudata unde toti vorbeau frantuzeste si gramofonul lalaia un tango sau vals vienez?
unde-i duelul domnilor? care pentru o dama aveau de gand sa moara sau sa ramana schiloditi in cazul in care glontul nu-si facea datoria ramanand astfel cu onoarea nepatata.
Astea mi-s imaginile despre lumea pe care n-am avut sansa sa o cunosc si pe care o visez…Totul a existat odata, desi ziua de astazi arata contrariul, se pare ca totul e pe dos…
carciumioarele de atunci, sunt azi cluburi sau pub-uri sunt la fel in mare, tot pline de fum si bautura, mesele sunt tot din lemn scaunele poate ca s-au schimbat avand o musama in plus…dar lumea, lumea s-a schimbat…
fetiscanele cu falduri, decolteu si corset lipsesc din peisaj, le-au luat locul fetele de azi ce vor a fi inabordabile…dar doar la prima vedere…
Tiganii lautari care l-a sfarsit de noapte plecau catre mahalaua lor cu cativa poli in buzunar si scripcariu cu buricele degetelor umflate de cat a ciupit coardele, azi au bluze de lycra, lant gros de aur; vin la nunti si in cluburi cu limuzine germane si pleaca spre palatele lor cu diplomatele pline de marafeti.
de fapt nu se mai numesc lautari, acum sunt “manelisti” ironia mare e ca ei nu canta manele ci un fel de folclor de mahala cu versuri simple si ritmuri disco contrar cantecelor orientale cantate taraganat si probabil ascultate de lefegii valahi cand mai trageau pe la Stambul.
domnii cei mari au parasit podul mogosoaiei pentru excursii de shopping la paris, milano sau londra.
domnitele de atunci care vorba coanei chirita erau ”fandosite, pricopsite, parisuite” azi sunt femei snoabe de high class care pe ascuns scuipa seminte si-si sug dintii, dar ele vor sa ajunga femei de afaceri dupa ce incalzesc patul patronilor de origini arabe sau orientale si cica tind spre independenta si chiar mai mult spre un nou matriarhat… of, vai de noi….
unde sunt poetii si pictorii de altadata? Care-si pierdeau zilele si noptile in cautarea inspiratiei prin cafenele si bistrourile de la sosea… pacat ca nu traiesc sa vada, ar fi avut atatea idei si mai ales pentru satire, pentru ca acum lumea e mai penibila decat cea din piesele lui Caragiale, Alecsandri, Kiritescu sau Musatescu.
daca atunci se facea haz prin celebrele “votam, votam, punem in urna si iese cine trebuie”, “industria romana e admirabila, sublima putem zice, dar lipseste cu desavarsire”, “ si dupa cum modei ii este fidel schimband-o tot asa si fidelitatea in politica nu e decat o nesfarsita serie de adultere” azi lucrurile stau altfel sunt si mai multe replici si mai multi oameni care le spun.
ieri ciocoi si coconi azi afaceristi – s-a schimbat numai pseudonimul in rest e la fel adica e o chestie normala … lucrurile bune se duc odata cu timpul nu si cele rele traim tot timpul sum incidenta proverbului “zambeste maine poate fi mai rau”.
sa ne dam un pic seama de schimbari atunci(demult) oierul mergea cu oile pe imas azi ce sa vezi imasul e teren de fotbal si oierul n-are oi ci fotbalisti si se numeste patron; judecatori si procurorii cei care au fost si cica sunt pusi sa garanteze conformarea persoanelor si societatii asupra legilor si ordinelor de drept azi fura mai mult ca hotii si in plus vor si ciubuc de la acestia adica cum “sa dam cezarului ce e al cezarului”; politistii si jandarmii s-au obisnuit sa inchida ochii si sa intoarca spatele cand baronu fura benzina sau mai stiu eu ce dar pe musteriul turmentat si scandalagiu care s-a trezit si el la bautura sa spuna pe fata ce i se intampla, el trebuie corijat nu mult ci doar sa stie cine e aparatorul si garantul constitutiei; guvernantii isi bat joc de guvernati, presa urla in fata si in spate fac front comun cu toti care baga mana pan la fund; intelectualii sunt betivi, nationalistii sunt nebuni, omul de rand pleaca la capsuni; parlamentarii isi fac siesta la locul de munca si de la timona marinarul s-a mutat la presedentie.
toate astea dau dovada clara a cultivarii ridicolului a inlocuirii valorilor sociale din timpuri apuse cu ceea ce e prost, dar de… e comercial. Pana si neconventionalul a devenit absurd si plictisitor dar se vinde bine, toti taranii se imbata ca sa devina boemi, manusa nu se mai arunca pentru ca nu mai exista orgoliu dar lingusala e la mare cautareatat in randul celor care o practica cat si in randul celor care o accepta si o primesc ca si cum ar fi ceva absolut normal.
unde sunt zambetele oamenilor?? probabil si ele au fost furate de asa zisi afaceristi sau luate odata cu taxele guvernantilor.
unde sunt betiile si cheful de viata?
alcoolul unii il vad singurul remediu, ca sa uite sa se simta bine, dupa inca un pahar ca sa-si aminteasca, dupa inca unul ca sa-si faca curaj sa se razbune si dupa ce se trezesc, sa realizeze ce au facut si sa le para rau ca au mai scos 2 sau 3 persoane de la masa de pranz.
unde sunt zapezile de altadata, atat de saraci suntem ca nici macar zapada nu ne mai da dumnezeu in schimb platim anual bani frumosi societatilor care se ocupa cu dezapezirea…

de craciun toata lumea primeste cadouri.bineinteles si omul nostru primeste un cadou pe masura asteptarilor. un cadou de 4 m latime si 4 lungime invelit in hartie mov. nu prea era loc sub brad, sa il puna, asa ca il muta direct in sufragerie.ora 12, 25 decembrie. omu nostru deschide fericit cadoul primit de la rudele venite de la dorohoi. mare i-a fost mirarea cand a vazut exact ceea ce isi dorise! de 4 ani tot cauta asa obiect. un dulap din lemn de trandafir masiv. o minune! incrustat cu un vanator si pusca lui belgiana cu cocos, pe usa cealalta un stol de rate salbatice care incearca ,degeaba, sa iasa din bataia pustii, pe laterale doi cerbi care se lupta cu gigantele coarne si trei ursi care incearca sa rostogoleasca un bustean. o minune! trei zile l-a tot mutat prin casa pana i-a gasit locul potrivit. in sfarsit dulapul statea unde trebuia. acum omu nostru dupa o scurta admirare de circa 3/4 ora ia o carpa umeda si sterge dulapul din lemn de trandafir.
mare a fost minunea cand s-a trezit de dimineata si a vazut dulapul inmugurit.

iata ca a venit vremea ca omu' nostru sa faca armata, sa-si serveasca tara si sa se umileasca in fata tuturor cacanarilor tablagii din armata. sus, jos, pas inainte, plantoane, sectoare, sa traiti! am inteles! va aliniati! etc..intelegeti sper conditia soldatului din cazarma, ciclul unu in fata veteranilor din ciclu 3 sau a gradatilor permanenti ai unitatii.
iata ca dupa ce a trecut perioada de instructie implicit si umilirea oricarui soldat, inainte de juramant, ca sa ii antreneze pe soldati, superiorii decid ca soldatii sa faca un mars lung pana la prima padure.
ajunsi la padure soldatii se intind pe iarba, sa-si mai traga sufletu dupa atata umblat cu toate acareturile in spate.
intins in iarba omu nostru se relaxa; atat de mult s-a relaxat incat in 2 minute a adormit...nu inainte de a-si lega pm-ul de o craca in pom.
dupa doua ore de slafan adanc soldatu se trezeste odihnit nemaivazand pe nimeni prin preajma...isi ia pusca mitraliera si intr-un mers mai rapid se indreapta spre unitatea militara.
inainte de a iesi din padure aude un mormait prelung... asa cum il stim deja mare iubitor de animale (crescator de porumbei, marinimos cu iepurasu accidentat )se indreapta dupa mormait spre urs.
gaseste o ursoaica tavalindu-se de durere.
lasa pusca si toate acareturile inutile ce trebuia sa le poarte in marsu respectiv pe el si incepe sa cerceteze corpul ursoaicei sa vada de unde pleaca durerea.
intr-un final descopera o aschie in laba ursoaicei si fara prea mare chin o scoate si o arunca. ursoaica o ia la goana prin padure bucuroasa ca a scapat de chinuri.
a doua zi la poarta unitatii este chemat soldatul nostru.
ajunge la poarta si ce sa vezi!! ursoaica il astepta cu doua cosulete unu de fragi si unu de mure in semn de multumire pentru ca i-a scos aschia.

la scoala ne-a invatat tovarasa invatatoare ca romania seamana cu un buchet de flori pt ca asa scria ana blandiana despre tara ei. aveam tricolor in clasa, poza zambaretului pe perete cantam trei culori cunosc pe lume faceam nitica gimnastica si asa incepea prima ora - nu stiu acum daca o faceam pentru patriotism, pentru ca asa faceau si ceilalti, pt ca tovarasa avea directiva de la secretarul de partid sau pur si simplu pt ca clasa era mare si caloriferele stranutau.
era mare sarbatoare de 1 mai, 23 august si ziua conducatorului iubit - dealtfel astea erau motivele de patriotism ; manifestatii in acest sens aveau loc in scoli si in inimile noastre sentimente "grozave de bucurie".
de ziua tovarasului recitam poezii de genul: "cine lupta grea a dus prin furtuni si ger si vechi lanturi a rapus din otel si fier, cine pruncilor le-a dat ani de bucurii le-a facut jocul bogat tu copile stii?... da! partidul le-a implinit...etc" si "tatal meu zideste case cocotat pe schele, el cu fruntea lui ajunge pana sus la stele!", de 1 mai ne plimbam cu bicicleta de dimineata si la pranz asistam emotionati la depuneri de coroane si defilarea soldatilor in fata cimitirului sovietic, iar 23 august se sarbatorea patriotic cu mici, carnati si bere, cei mari si brifcor noi.
soimii patriei -imbracati in portocaliu patrioti si viitori comunisti.
patriotismul insemna partidul, ceausescu, romania....restu vacs.
patriotismul a inflorit in ultimul pionier al patriei doar pentru scurt timp ca o sleahta de galagiosi au scos ce era comunist din scoala pana si pe tovarasul de pe perete necistindu-l punandu-i mustati si vorba lu musatescu "dandu-i cu cremvusti si mustar pe la bot ca sa mai manance si dansul".
am invatat ce e patriotismul din cartile de istorie dar istoria traita de cei ce mi-au povestit razboiu al mare parca nu mai avea urma de patriotism: foamete, preoti morti, femei siluite, orase ocupate, tigani batuti, bombardamente, dizenterie, copii morti, trop-trop-trop faceau soldatii si bum-bum-bum faceau orasele.
am fost martori la revolutia din '89 si miscarile sociale de dupa - patriotism, minciuna, moarte, disperare, prostie - asa si in ordinea asta as caracteriza evenimentele de atunci.
ca sa ii raspund lui kennedy - da, am facut ceva pt tarisoara mea si nu am asteptat niciodata sa faca ceva pt mine - am purtat cu mandrie tricoul galben si la victorii si la esecuri si tarisoara noastra ne-a recompensat mereu pentru esecurile si victoriile considerate tot esecuri din lipsa de fonduri.
despre patriotism cred ca:
1.esti patriot daca traiesti in romanica si nu in pampas la umbra unui cocotier pentru ca de acolo toate iti merg bine si in tara toate put.
2.patriotismul este un sentiment puternic, o flacara ce nu se stinge.
3.patriotismul este si o mare tampenie si un mijloc de manipulare.
4.esti patriot sau nu esti - nu poti fi oleaca patriot sau patriot de ocazie - esti patriot si cand bate romania pe anglia si cand ia bataie de la danemarca, esti patriot si cand vezi statuia nadiei de la montreal si cand vezi cersetori in place vendome, esti patriot si cand tara ta nu recunoaste independenta kosovo respectand tratatul de la helsinki si cand permite trupelor us navy sa foloseasca spatiul nostru pentru bombardarea aceleiasi provincii in ziua de paste.
5.voi continua sa ma trezesc tarziu pe 1 decembrie si sa privesc "marea defilare" apoi spre seara sa beau bere romaneasca (sa creasca pib-ul, poate scapam de criza) si sa nu urmez gloata uimita la aprinderea beculetelor de pe magheru ori gigantului brad de metal din piata unirii.
inchei cu o melodie -click aici - vivat romania traiasca-n veci farmecul ei!!!

nus' de ce drac am fost eu vara asta la mamaia..si inca de doua ori!
stupid me.
insa ce am vazut acolo, merita povestit.
am vazut acele pitipoance vestite pentru "naturaletea" machiajului kitch, pentru cracii goi si uleiosi, cizme decupate in mijlocu verii la 36 grade C, paru blond sau brunet proaspat vopsit si intins cu placa...ars apoi, de mana cu un mai mult sau mai putin domn muuult mai mic de inaltime decat dansele.
mergem diseara la crush scumpi? pentru necunoscatori crush este locul in care muzica suna tare a nimic, femeile vomita la intrare,ca asa se distreaza ele cand au girls night out, intrarea costa mult iar cine intra este privit cu respect si totodata cu invidie de semeni daca si numai daca are la brat un asemenea obiect blond cu buze tuguiate si cercei cat roata de cascaval.
da pisi, cum sa nu! asa incepe tot, prima intalnire intr-un club unde albu si plasmele de pe pereti domina incaperea, el indragostit, ea profitoare... apoi dupa cateva luni el la fel de gras ea, dupa ce in prealabil a citit "cosmo", nu mai stie cum sa scape de el pt ca la rezultatul testului de fidelitate el nu a iesit ok. apoi ea isi gaseste un alt instrument de marcat banet apoi el ii da decisiva...numa asa ca sa-l stie de imparat.
pe faleza la mamaia vezi cam tot ce trebuie sa stii despre mamaia si cei ce se invart pe acolo.
kurtos kalacs - cu nuca, zahar, sau cocos; mexicanos - nu am inteles niciodata de ce au fost facuti cert e ca muuulta lume mananca; baloane cu tom si jerry, superman, hulk, pinky and the brain etc roz metalizat, verde metalizat,rosu,alb,gri, curcubeu metalizat..etc
sa moara mama ce i-am tras-o lu aia aseara! sau, fata am fumat si apoi radeam asa ca proasta!
m-am dus sa mananc la o carciuma in mamaia....wow, 5 familii fiecare cu cate 2 copii la masa ... circ, nevestele vorbeau tare si fumau , ei beau bere..deh sunt barbati copii urlau, tipau trageau chelnerii de haine se imbranceau, tuseau, urlau, se trageau de par aruncau cu obiecte de pe masa unu in altu...nimeni nu le zicea nimic, ce nu m-a surprins deloc nici macar "adultii" nu le ziceau nimic..ca de femeile discutau unde vor merge dupa scurta sedere la mamaia - m-am saturat draga sa ma duc la nisa in fiecare vara ! anu asta mergem la costa brava ca tot o lauda atata lume! iar ei discutau ca niste adevarati barbati -fotbal,masini,serviciu sau femei...dar acu nu se putea... foarte tare lucescu fratee! daca n-avea brazilienii aia nus' ce drac facea.
auzi domnu, nu dai si tu ceva sa am grija de masina ta! traiasca marele sef!
am plecat dupa 2 ore! a fost prea mult pentru mine
asa imi trebuie daca vin la mamaia si nu fac parte din categoria: gigolo italiano, e puta madre, tricou negru de lycra cu multe scrisuri argintii sau aurii, d&g la tot pasu, ochelari police un must have, nu fredonez salam, sorinel, nu am pantofi albi, nu am tras de fiare toata iarna desi burta e la locul ei, nu am camasa pe mine fara nasturi sau maiou emporio, nu imi fac fotografii cu telefonu mobil sau cu fete agatate pe faleza si duse la terasa cu flori special pentru aceasta activitate.
mamaia merita vazuta! 1 ora sau doua pe an ca sa fiti siguri daca acolo e locul vostru sau nu!

omu' nostru gonea ca un nebun, cu masina lui dacia 1300 cu motor francez, masina buna dealtefel daca vara ii bagai un carton la capota sa se raceasca motoru, iar iarna acelasi carton la radiator dupa ce ai suflat gheata din jigler. spun gonea ca un nebun pe un drum de tara, prin hartoape si pe macadam reusind astfel sa ii umple de praf pe curiosii sau pe curioasele iesite la porti indiferent de varsta, dinti in gura, sorţ, mestecatori sau nu de paine neagra.
in fata masinii apare ca o naluca, o aratare alba imaculata cu urechi lungi.
ce sa mai omu' nostru speriat claxoneaza (vorba aceea avea cu ce dom'le, caci claxonu' era des folosit pentu a chema vorba lu' deparateanu pe: " ale satului mari fete/ fara ghete/" ce "ies la garduri pe-nserat..."), aratarea alba imaculata cu urechi lungi nu se sperie si top top incearca sa se indeparteze din calea lui sebastien loeb autohton si ceausist ce conducea un bolid autohton care cu siguranta nu avea puse la pit stop anvelopele potrivite pt drumu de tara.
asa ca ... poc se aude in interiorul autovehiculului...urmeaza o frana lunga bolovanii sar de pe drum si lovesc puternic gardul unui vecin care nu era la poarta ci in curtea din spate fierband borhotul in alambic pentru a-si face mult placuta si mirositoarea slibovita.
omu' nostru coboara din masina si vede intins si chircit de durere un iepuras.
marinimos cum era din fire si mare iubitor de animale (ve-ti vedea si in alte povestiri) rupe camesa de pe el face doua fasii lungi si iute iute bandajeaza labuta iepurasului apoi fuge pana la primu copac si rupe un cracan micut (ideal pentru a-ti face o prastie - cei ce si-au confectionat una stiu cine nu arata ca litera Y) pe care il pune sub labuta superioara a bietului animal. fericit ca a reusit sa il bandajeze si totusi mahnit de isprava facuta se urca in masina si porneste bolidu'.
inainte de a pleca mai trage un ochi in retrovizoare sa vada ce face iepurasu si ce sa vezi: iepurasu statea in fund proptit in cracan isi lua la revedere cu labuta bandajata si cu lacrimi in ochi.

omul nostru a dat pe vremea domnului cu gura stramba de ne veghea la fiecare ora de deasupra tablei, de niste chile' de aur mostenire de la o bunica decedata. kilogramele de aur , nu erau in lingouri, nu erau in cocosei sau salbe ci in inele, lantisoare si diferite acareturi de pus la gat, mana si urechi. problema era ca pe vremea aceea nu era prea legal sa detii miraculosul element de culoare galbuie din tabelul lui mendeleev - vezi Au - grupa 11 IB, asa ca pentru gasirea si pedepsirea celor ce intrau in posesia aurului, functionau doua institutii celebre in acea perioada anume: securitatea si politia economica sau cum i se spunea in mediul rural ilicitu'.- pentru profani in materie de drept- ilicit reprezinta > "neconcordanta unui fapt sau act, a unei conduite, cu prevederile legii si cu celelalte norme de convietuire sociala". asa ca omul nostru gasit de securitate (informatorii erau multi pe vremea aia) este cautat de ilicit'. intr-o zi ilicitu' apare la poarta lui. si incepe scotocirea - haine aruncate, tencuiala sparta, batut in teava si in soba, cautat usi false etc la fel ca si perchezitia intr-un imobil facuta de cei de la criminalistica. nimic, nimic.
catutat in grajdul animalelor,in wc, dar orice cautare era sortita esecului... intr-un final au descoperit aurul, l-au pedepsit pe detinatorul elementului miraculos cu niscaiva ani de puscarie.
intrebarea fireasca este unde era aurul?
- omul nostru topise aurul si il transformase in dinti, pe care i-a pus in gura porcilor si nu l-ar fi gasit ilicitu' daca nu stateau porcii in cur si radeau de militieni.

ma simt ca şi în zicala "a plecat la paris bou şi s-a întors vacă".
să nu mă înţelegeţi grşit: iubesc arta şi tot ceea ce ţine de ea, îmi place pictura şi ştiu să deosebesc impresionismul de cubism ştiu că degas picta balerine şi că picasso îţi punea gura în loc de ureche; îmi place paul verlaine, baudelaire, hugo şi să fiu şi patriot: macedonski, coşbuc , eugen barbu; ştiu cine au fost: durkheim, weber, comte şi i-am citit şi pe giddens, fukuyama şi le bon - am vazut şi pe aripile vântului şi robocop (nu sunt mari opere de artă dar mi-am aus aminte de siropoasa aia şi de jumate omul de tinichea), am văzut şi am citit şi teatru... înţeleg că pentru frumuseţea artei unii regizori trebuie să aibă diferite abordări al jocului pe scenă şi îl înţeleg pe deplin şi chiar no comment.

introducerea asta a fost făcută pentru a putea să vă relatez cam ce am văzut eu la teatru contemporan:

un bun prieten de-al meu m-a invitat la o piesă de teatru contemporan nu mai ştiu exact numele piesei şi nici autorul, regizorul, scenaristu pentru că aşa sunt eu mai uituc. oricum era ceva de genu: blonde cu fuste mini, tocuri mari şi rock and roll (aproximativ în ordinea asta nu are importanţă titlul ci ce se găsea în el)şi era jucat de doi străini şi un român sau româncă, pentru că erau doi băieţi şi o fată, nu ştiu exact fiecare de unde era de loc.
încăperea unde se juca era o sală cu pereţi de rigips de un alb perfect, locurile nu erau rezervate de dinainte de spectacol, nu erau nici treptele vreunui teatru antic, nici fotoliile de catifea de la naţional ci fiecare stătea unde vroia după bunul plac pe jos. eram acolo tot felul de oameni ca in parcul ioanid - şi tineri şi copii şi pensionari, unii interesaţi de felul abordării teatrale, alţii la o a doua vizionare, alţii la prima vizionare dar mai avuseseră contact cu teatrul contemporan şi eu. numai cei ce au descoperit manuscrisele de la marea moartă pot descrie o emoţie şi o curiozitate unică în viaţă pe care am simţit-o şi eu când am luat contact cu ceea ce înseamnă teatru contemporan.
s-au stins luminile de pe un videoproiector au inceput sa apară diferite imagini cu cei trei actori care se strâmbă ... ok, am zis... de dom-le e contemporan. imaginile rulau pe o muzică electo, un fel de break-bit dar care se repeta la 2 minute asta până să apară actorii - din ce am dedus eu chestia asta cu imaginile era un fel de briefing, un fel de instructaj mental şi fizic pentru a fi 100% pregătit de a viziona actul cultural - dacă ar fi venit comandantul din armantă şi ar fi urlat la noi, sunteţi pregătiţi? da!să trăiţi într-un glas am fi strigat toţi, atât de tare eram prinşi mental de ceea ce se întâmpla.
a început piesa! au apărut cei trei actori semi-dezbrăcaţi şi am început să se lovească cu nişte crengi de palmier - poc-poc, nu tare ci aşa cam cum te bate turcu cu crengile după ce ieşi din saună.
după un timp, unul din actori, invită pe cineva din sală -,norocosul am zis,- să îl lovească pe actor cu o altă creangă . actorii purtau peruci blonde şi muzica era ritmată..bing bang, bing bang, biiinnnng bannnng şi de la capăt bing bang...înţelegeţi sper. actorii au fugit şi s-a facut linişte. de undeva de după un perete o voce puternică(transmitea mesajul cu ajutorul unei portavoci) ne-a anunţat că el e regizorul piesei, că mumă-sa a murit când el avea 12 ani şi că la 16 ani s-a operat de apendicită. apoi din nou lumină, din nou bing bang, actorii nu se mai loveau cu crengi ci de astă dată faceau nişte semne la public - în ignoranţa mea nu pot să vă spun dacă vroiau să ne transmită actorii ceva sau dacă ei încercau să comunice cu noi ori poate semnele, grimasele, şi rânjetu tâmp de pe faţa lor vroiau să spună că sunt întradevăr un tâmpit; cert e că momentul tensionat (pt mine) a trecut destul de repede şi a apărut unul din actori dezbracat complet a luat videoproiectorul şi îi făcea felul dacă mă pot exprima suficient de cultural în timp ce actriţa se zbătea pe jos pe o muzică psihedelică de îl făcea probabil invidios şi pe vasile voiculescu în prezentarea lostriţei care se zbate pe uscat. videoproiectorul a scăpat din ghearele omului gol şi ne-a arătat nişte poze cu peşti morţi. actorii au apărut cu nişte tăbliţe la gât pe care era scris 100 euro. piesa s-a terminat.
în drum spre ieşire o pereche de pensionari foarte serioşi vorbeau cu actorii spunându-le "minunat, remercabil, felicitări - ne-a plăcut cum a-ţi accentuat partea cu moartea universului!"
W.T.F.!!! - ce moartea universului?! ce rock and roll, ce fuste mini, ce tocuri mari? cine dracu-s aştia şi ce caut eu aici?! după ce m-am asigurat ca prietenul meu nu făcuse mişto de mine şi după ce m-am asigurat că şi el e la fel de prost ca şi mine, am râs ca boii şi ca nişte oameni de cultură ce eram în acel moment ne-am dus la o berărie.

am scris-o acu 4 ani, imi place si acum...

Ochi negrii, verzi, caprui, mici, migdalati, albastrii, deschisi, mari, atenti, inocenti, inlacrimati, inchisi, parsivi, privire hoata, cu subanteles, atenta, impietrita, mirata, sarut dulce, umed, dulceag, delicat, mangaiatul buzelor cu limba, sarutul buzei de jos, sarut pe gat, sub ureche, coapsa, sold, dimineata nefardata, insorita, intre cearceafuri,ochii la televizor si mintea la seara ce a fost, dimineata adormita, eu mahmur, seara misterioasa, lunga, neagra, ochii la fel de negrii, buze roz, dinti albi, spranceana ridicata, pantaloni ecosez, camasa desfacuta, rochie neagra, parfum tare, fin, profund sau discret, miros de frezii, scortisoara, citrice sau tropical, vin roze, alb parfumat, rosu tare si sec, fumul albastrui de la o tigara, mana la tampla, discutii lungi, fara noima, ras prostesc , ameteala, vers, glume, mici ironii, film, bol cu floricele, o perna, patura, scent of a woman, amelie, a beautiful mind, muzica lenta, profunda, tare , sentimente, dor, perfect day, because youre gorgeous, over the rainbow, porcelain, swing, alternativ, folk, queen, ras usor, tare, cu lacrimi, suras profund , cu capul altundeva, pasiune, mesaje, scrisori, dor, gelozie, cearta, impacare, sunet de pian, cantec de lebada, vacanta, excursie, fereastra, castel, sighisoara, mare, plaja, vama veche,hotel, motel, cort, sac de dormit, oriunde, oricand, aeroport, milano, venetia, paris, roma, california, restaurant italian, mexican, obscur, traditional, masa cu lumanare, paste, mancaruri picante, dulci, dulci si picante, miros de busuioc, oregano, guma cu scortisoara, pepene galben, primavara, verde, crud, flori multe si mici, zambet, soare caldut, copaci infloriti, vant, petale, la tara, cirese, vara, intinsi pe iarba-n parc, cald, umeri goi, sandale, pantaloni trei sferturi, aligote, smochine si curmale, ploaie de vara, miros de praf, toamna, miros de gutui, pulovere, soba, ploaie, tristete, durere, lacrimi, pumni stransi, iarna, frig, foarte frig, calm, zapada, multa zapada si frig, stele albe, cer vanat, soara dupa perdea, vin fiert, sarbatori, cozonac, copii, noul an, par lung, scurt, drept, ciufulit, sapca,ochelari de soare………mereu speranta de mai bine.

Notiuni de si despre iubire si ar mai fi…toate astea imi amintesc de momentele cand simt cu adevarat ca iubesc, ca traiesc si ca merita sa mai traiesc inca o perioada lunga pentru o clipa ca asta. Nu stiu daca sunt rare sau dese ..in fond cine le numara …?! Dar cert e ca imi sunt foarte profunde, le pot trai luni, ani, zile, sau o clipa…….”carpe diem”- atunci, pentru ca merita imi zic si pentru ca in cautarea fericirii merita sa alergi toata viata, urci pante, te arunci in rapa cea mai mare in haul cel mai negru, te zbati, te fortezi….esti fidel sau amantul perfect, saruti sau esti sarutat, imbratisezi sau esti imbratisat cand iubesti sau mai ales cand esti iubit te simti destept, frumos, civilizat, curat, pur, inocent….si culmea toti te fac prost…..- Daca toate astea sunt prostii inseamna ca merita sa fiu prost toata viata!

“People are strange when you’re a stranger..................”

face parte dintr-o serie de mici povestiri auzite de la unu' şi altu', care l-au cunoscut sau au auzit de la alţii că l-ar fi cunoscut pe cel mai mare mincinos. eu unu, nu cred ca a existat asemenea om dar minciunile sunt opere de artă.

omul nostru era columbofil şi avea cea mai frumoasă pereche de porumbei ever, cei mai frumoşi (observaţi repetiţia pentru a accentua esteticul) şi mai deştepţi porumbei.
omul nostru îi ducea la concursuri, la toate întâlnirile columbofililor din românia şi bineînţeles toată lumea îi admira. aveau şi ineluş de aur la picior gravat cu numele porumbelului şi numele crescătorului.
deşi erau vremuri de restrişte, situaţia precară a crescătorului român de porumbei din comunism tot mai găsea câte ceva să le dea de mâncare - vorba aceea erau cei mai... porumbei.
într-o zi a venit un francez la crescătorul de porumbei, el statea lângă paris şi s-a dus zvonul prin europa că este unu în românia care are cei mai deştepţi porumbei şi cei mai frumoşi. bate la uşă francezu' şi direct după prezentări îi spune omului nostru că el vrea să îi cumpere porumbeii şi îi oferă şi un preţ pe măsură. omul nostru că nu şi nu , că porumbeii lui sunt cei mai frumoşi şi cei mai deştepţi şi că oricum dacă îi vinde ei sunt atât de dresaţi încât dacă scapă de la francez vin înapoi la el. francezu mai plusează şi românu îi dă francezului minunata pereche de porumbei.
dupa 3 zile cioc-cioc-cioc la uşă - cine să fie? porumbeii au scăpat de la francez şi au venit înapoi acasa. după o săptămână vine şi francezu să îi ia înapoi dar de data asta plăteşte încă o dată preţu' (doar românu' îi spusese că aşa stă treaba).
îi revinde şi trec trei zile cioc-cioc-cioc la uşă - cine să fie? din nou porumbeii, din nou se întoarce francezu' negru de supărare. îi cumpără din nou şi pleacă.
trece o saptămână, trec două, trece o lună, după trei luni cioc-cioc-cioc la uşă -cine sa fie? porumbeii!!! s-au întors pe jos de franţa pentru că le tăiase aripile francezu' -iaca 2 centimetrii aveau batăturile in pingele.

nu cred că era nevoie de încă un blogăraş pe internet, asta cred eu despre mine, dar am şi eu dreptul la o parere despre societate, cultură, evenimente, sport, artă, flori, fete şi băieţi, melodii şi cântăreţi.
cred în diversitatea de opinii, cred în libertate şi democraţie (din punct de vedere al teoriei şi nu al aplicării), de aceea orice parere (comment) nu va fi cenzurată - e dreptul fiecăruia să spună ce vrea, să imi spună dacă şi cât sunt de prost.
imi place să cred că sunt un bun critic şi un bun evaluator, dar nu ma bag în treburile altora sau acolo unde habar nu am. apropos de asta chiar exista o poveste foarte interesantă legată de evaluare - a existat un pictor care şi-a expus opera în piaţa mare astfel încât părerea societăţii să fie o critică pe masura, un cizmar aflat in fata picturii la fel ca mulţi alţi gură-cască a remarcat că o sanda din piciorul unuia din pictură nu era conformă cu realitatea, pictorul după ce şi-a primit critica a retuşat greşala. cizmarul nu s-a lăsat şi a început să comenteze referitor la cum este pictat tabloul, cum arată peiasjul şi personajele.. "cizmarule, până la sanda!"- şi asta a rămas o replică celebră- adică opreşte-te unde nu-i treaba ta dar acceptă critica chiar dacă ea vine din partea unui cizmar.
nu imi plac lupii moralişti!
"Nunc est bibendum" (acum hai sa bem).