bachus scrie de la tara

dragii nostrii,
am facut vinul la tara
totul a inceput cu povestea vinului
–soiul, nobletea; culoarea de la alb-verzui pana la rosu inchis asemeni sangelui de taur, apoi buchetul, parfumul de la fructele parguite de toamna pana la cele mai picante arome ale orientului.
-procesul facerii, glumele tip: avem nevoie de trei tatoase care sa joace sarba cu picioarele goale peste bobabele prinse inca in ciorchine, stropind in laturi si nimeni nu se va supara
-mustul – are rolul lui, trebuie sorbit din pumn ca sa aibe vinu noroc la fierbere si sa indeparteze putregaiu
-pastrama – berbecut sau oaie , trebuie sa fie neaparat picanta si sa fie pusa pe plita incinsa , sa sfaraie de bucurie ca la masa e alaturi mustu rosu cel spumos
-tuica fiarta bauta inainte de inceperea zdrobitului- ca sa mearga bine celui ce face vinu si terminand in zori cu berea gheata tinuta afara.
asta este povestea…
am ajuns la tara… ne-am oprit sa bem o cafea intr-o carciuma uitata de dumnezeu acolo, cred, de pe vremea lui carol. carciuma este vis-à-vis de gara, o gara de munte de unde pleaca dimineata taietorii de lemne spre codrii intunecati si de unde vin dup-amiaza femeile cu cosuri pline cu una-alta, ce s-o mai gasi pe la targul din valeni. in carciuma fum de-l tai cu cutitu, daca n-ai cutit sa-l tai cu ce-oi vrea tot nu vezi nimic. La tejghea o carciumareasa, cu paru ros – permanent, ea respira “aerul” ala de acolo vanturat de trei palete ale ventilatorului din tavan. ce sa fie? spuse ea cu un sictir in glas si cu coatele pe tejgheaua umeda si otetita. trei cafele si o apa. alaturi de masa noastra sunt trei persoane : una bucata babuta cu sal verde legat la gat, barbasu’ care trage nervos dintr-un carpati si fie-sau, un holtei cu mustata moale geaca de blugi si palarie verde – ei sorb in tacere fiecare cuvant a lui dan diaconescu cand prezinta inmormantarea lui dolanescu (emisiunea in reluare), noi sorbim in tacere cafeaua.
bem cafeaua si mergem sa descarcam strugurii din masini. in timpul descarcarii isi fac aparitia 3 (trei) taranusi – rude dornici nevoie mare sa ne ajute.
-la cat strugure e ici sa numa din boasca mai faceti un butoi de vin! daa si e vin bunnn, auzi, auzi …da cu sacii ce faceti?!
-nimic!
-nimic?! ca am nevoie de niste saci, io tre sa iau varza de la socra-miu din gradina… si daca..ma gandeam…
cand incepe facutu vinului taranusii isi dau cu parerea ( sunt maestrii la asa ceva) asemeni vecinilor de la bloc care se inghesuie sub capota daciei si ca niste adevarati experti iti sugereaza: e de la jigler, noo e de la delcou, va spun eu ca am mai patit e de la tacheti! – astia la fel: dom-le mai intai zdrobesti tot si ii bagi in butoi si lasi acolo mustu o saptamana, altu – ce saptamana ma! pana maine e gata si il bagi in butoi! apoi problema fierberii:
-asta fierbe un pic nu mult..
-pai pana la craciun am inteles ca e gata…
-de craciun e gata baut (rade taranusu)
-la jumatea lu’ noiembrie e gata
este jumatatea lui noiembrie, vinu inca fierbe…
-dupa ce fierbe il tragi si ii pui tuica
!!!(tuica-n vin?!?)
incepe zdrobirea strugurilor – ce mai ramane nezdrobit ii zdrobim cu mana (deh zdrobitoru facut de taranus la el in atelier). taranusii curiosi de ce sa ii zdrobim cu mana? ete asa… c-asa vreau io!!!
bagat strugurii in teasc. teascul l-am primit tot de la unu din taranusi – taranusu iti da teascu murdar de zeama de struguri, pamant, praf, mucegai si putregai…dar dupa folosinta lui il vrea curat…ca de… asa ti l-a dat si el tie.
-de ce trageti mustu prin sita? ete asa… c-asa vreau io!!!
-pai o sa stati pana dimineata!
-asa, si?!?
intre timp am pus grataru... pastrama, must, bere… au mancat taranusii tot ne-au lasat asemeni cantecului popular “cu dejtu –n gura”.
la ora 4 noaptea au plecat “rudele” , manacti, bauti, cu 2-3 litri de must…si sugarandu-ne ca in cazul in care nu avem gaini, porci…etc la bucuresti sa aruncam boasca ca nu e buna la nimic
la ora 6 dimineata am terminat treaba. Franti, morti si nervosi.
La 6. 30 apare un taranus.
-M-am gandit mai bine… as avea nevoie de boasca, eu mai fac o tuica, mai pun apa si zahar peste ea mai iese d-un vin…
dupa un somn lung am plecat la bucuresti…
Dupa o luna…
am ajuns tot acolo… am fost invitati sa bem “tulburelu” lor. acru mon cher. ne-am simtit ca englezu de la aeroport care le-a sugerat prietenilor romani : next time when I come back, please don’t give me same wine “otet”.
tulburelul nostru… cel rosu – dulce si puternic ca un cal naravas (dupa 3 pahare te pune la pamant), cel alb avea culoarea galben auriu- parfumat si sec, cel roze – culoarea grapefruit-ului roz, miros tare si foarte foarte parfumat.
la anu’ ne gandim sa-l bagam pe piata… avem si eticheta (PAJISTEA BUJORULUI – asta pt cei care au vazut secretul lui bachus).

Blogger Template by Blogcrowds