bogdanets' blog

unde sunt carciumioarele de altadata?pline de fum, bautura, cu mese si scaune de lemn, cu nimfe voluptoase, dornice de placeri si saruturi sub spranceana, unde-i vinul din butoaie si carafele de pe masa.
unde-s prietenii cei dragi, dornici sa soarba sangele lui Hristos si sa petreaca pan’ la ziua..?
unde-i menestrelul care-si lua alaturi cobzaru; si pentru doi poli iti facea un catren cu care iti fura tristetea si te ducea pe drumul iubirii cu un suras in coltul gurii?
unde-s domnii cei mari care plecau pe corso imbracati la patru ace, la brat cu doua dame ce aveau nasul stramb si si-l tineau in vant pasind agale spre invitatia la ceai de la ora 5 ce se tinea intr-un salon intr-o ambianta ciudata unde toti vorbeau frantuzeste si gramofonul lalaia un tango sau vals vienez?
unde-i duelul domnilor? care pentru o dama aveau de gand sa moara sau sa ramana schiloditi in cazul in care glontul nu-si facea datoria ramanand astfel cu onoarea nepatata.
Astea mi-s imaginile despre lumea pe care n-am avut sansa sa o cunosc si pe care o visez…Totul a existat odata, desi ziua de astazi arata contrariul, se pare ca totul e pe dos…
carciumioarele de atunci, sunt azi cluburi sau pub-uri sunt la fel in mare, tot pline de fum si bautura, mesele sunt tot din lemn scaunele poate ca s-au schimbat avand o musama in plus…dar lumea, lumea s-a schimbat…
fetiscanele cu falduri, decolteu si corset lipsesc din peisaj, le-au luat locul fetele de azi ce vor a fi inabordabile…dar doar la prima vedere…
Tiganii lautari care l-a sfarsit de noapte plecau catre mahalaua lor cu cativa poli in buzunar si scripcariu cu buricele degetelor umflate de cat a ciupit coardele, azi au bluze de lycra, lant gros de aur; vin la nunti si in cluburi cu limuzine germane si pleaca spre palatele lor cu diplomatele pline de marafeti.
de fapt nu se mai numesc lautari, acum sunt “manelisti” ironia mare e ca ei nu canta manele ci un fel de folclor de mahala cu versuri simple si ritmuri disco contrar cantecelor orientale cantate taraganat si probabil ascultate de lefegii valahi cand mai trageau pe la Stambul.
domnii cei mari au parasit podul mogosoaiei pentru excursii de shopping la paris, milano sau londra.
domnitele de atunci care vorba coanei chirita erau ”fandosite, pricopsite, parisuite” azi sunt femei snoabe de high class care pe ascuns scuipa seminte si-si sug dintii, dar ele vor sa ajunga femei de afaceri dupa ce incalzesc patul patronilor de origini arabe sau orientale si cica tind spre independenta si chiar mai mult spre un nou matriarhat… of, vai de noi….
unde sunt poetii si pictorii de altadata? Care-si pierdeau zilele si noptile in cautarea inspiratiei prin cafenele si bistrourile de la sosea… pacat ca nu traiesc sa vada, ar fi avut atatea idei si mai ales pentru satire, pentru ca acum lumea e mai penibila decat cea din piesele lui Caragiale, Alecsandri, Kiritescu sau Musatescu.
daca atunci se facea haz prin celebrele “votam, votam, punem in urna si iese cine trebuie”, “industria romana e admirabila, sublima putem zice, dar lipseste cu desavarsire”, “ si dupa cum modei ii este fidel schimband-o tot asa si fidelitatea in politica nu e decat o nesfarsita serie de adultere” azi lucrurile stau altfel sunt si mai multe replici si mai multi oameni care le spun.
ieri ciocoi si coconi azi afaceristi – s-a schimbat numai pseudonimul in rest e la fel adica e o chestie normala … lucrurile bune se duc odata cu timpul nu si cele rele traim tot timpul sum incidenta proverbului “zambeste maine poate fi mai rau”.
sa ne dam un pic seama de schimbari atunci(demult) oierul mergea cu oile pe imas azi ce sa vezi imasul e teren de fotbal si oierul n-are oi ci fotbalisti si se numeste patron; judecatori si procurorii cei care au fost si cica sunt pusi sa garanteze conformarea persoanelor si societatii asupra legilor si ordinelor de drept azi fura mai mult ca hotii si in plus vor si ciubuc de la acestia adica cum “sa dam cezarului ce e al cezarului”; politistii si jandarmii s-au obisnuit sa inchida ochii si sa intoarca spatele cand baronu fura benzina sau mai stiu eu ce dar pe musteriul turmentat si scandalagiu care s-a trezit si el la bautura sa spuna pe fata ce i se intampla, el trebuie corijat nu mult ci doar sa stie cine e aparatorul si garantul constitutiei; guvernantii isi bat joc de guvernati, presa urla in fata si in spate fac front comun cu toti care baga mana pan la fund; intelectualii sunt betivi, nationalistii sunt nebuni, omul de rand pleaca la capsuni; parlamentarii isi fac siesta la locul de munca si de la timona marinarul s-a mutat la presedentie.
toate astea dau dovada clara a cultivarii ridicolului a inlocuirii valorilor sociale din timpuri apuse cu ceea ce e prost, dar de… e comercial. Pana si neconventionalul a devenit absurd si plictisitor dar se vinde bine, toti taranii se imbata ca sa devina boemi, manusa nu se mai arunca pentru ca nu mai exista orgoliu dar lingusala e la mare cautareatat in randul celor care o practica cat si in randul celor care o accepta si o primesc ca si cum ar fi ceva absolut normal.
unde sunt zambetele oamenilor?? probabil si ele au fost furate de asa zisi afaceristi sau luate odata cu taxele guvernantilor.
unde sunt betiile si cheful de viata?
alcoolul unii il vad singurul remediu, ca sa uite sa se simta bine, dupa inca un pahar ca sa-si aminteasca, dupa inca unul ca sa-si faca curaj sa se razbune si dupa ce se trezesc, sa realizeze ce au facut si sa le para rau ca au mai scos 2 sau 3 persoane de la masa de pranz.
unde sunt zapezile de altadata, atat de saraci suntem ca nici macar zapada nu ne mai da dumnezeu in schimb platim anual bani frumosi societatilor care se ocupa cu dezapezirea…

de craciun toata lumea primeste cadouri.bineinteles si omul nostru primeste un cadou pe masura asteptarilor. un cadou de 4 m latime si 4 lungime invelit in hartie mov. nu prea era loc sub brad, sa il puna, asa ca il muta direct in sufragerie.ora 12, 25 decembrie. omu nostru deschide fericit cadoul primit de la rudele venite de la dorohoi. mare i-a fost mirarea cand a vazut exact ceea ce isi dorise! de 4 ani tot cauta asa obiect. un dulap din lemn de trandafir masiv. o minune! incrustat cu un vanator si pusca lui belgiana cu cocos, pe usa cealalta un stol de rate salbatice care incearca ,degeaba, sa iasa din bataia pustii, pe laterale doi cerbi care se lupta cu gigantele coarne si trei ursi care incearca sa rostogoleasca un bustean. o minune! trei zile l-a tot mutat prin casa pana i-a gasit locul potrivit. in sfarsit dulapul statea unde trebuia. acum omu nostru dupa o scurta admirare de circa 3/4 ora ia o carpa umeda si sterge dulapul din lemn de trandafir.
mare a fost minunea cand s-a trezit de dimineata si a vazut dulapul inmugurit.