omul nostru a dat pe vremea domnului cu gura stramba de ne veghea la fiecare ora de deasupra tablei, de niste chile' de aur mostenire de la o bunica decedata. kilogramele de aur , nu erau in lingouri, nu erau in cocosei sau salbe ci in inele, lantisoare si diferite acareturi de pus la gat, mana si urechi. problema era ca pe vremea aceea nu era prea legal sa detii miraculosul element de culoare galbuie din tabelul lui mendeleev - vezi Au - grupa 11 IB, asa ca pentru gasirea si pedepsirea celor ce intrau in posesia aurului, functionau doua institutii celebre in acea perioada anume: securitatea si politia economica sau cum i se spunea in mediul rural ilicitu'.- pentru profani in materie de drept- ilicit reprezinta > "neconcordanta unui fapt sau act, a unei conduite, cu prevederile legii si cu celelalte norme de convietuire sociala". asa ca omul nostru gasit de securitate (informatorii erau multi pe vremea aia) este cautat de ilicit'. intr-o zi ilicitu' apare la poarta lui. si incepe scotocirea - haine aruncate, tencuiala sparta, batut in teava si in soba, cautat usi false etc la fel ca si perchezitia intr-un imobil facuta de cei de la criminalistica. nimic, nimic.
catutat in grajdul animalelor,in wc, dar orice cautare era sortita esecului... intr-un final au descoperit aurul, l-au pedepsit pe detinatorul elementului miraculos cu niscaiva ani de puscarie.
intrebarea fireasca este unde era aurul?
- omul nostru topise aurul si il transformase in dinti, pe care i-a pus in gura porcilor si nu l-ar fi gasit ilicitu' daca nu stateau porcii in cur si radeau de militieni.
Etichete: minciuni
Abonați-vă la:
Postări (Atom)